Crizantema și sabia

Crizantema și sabia: modele de cultură japoneză
Coperta primei ediții a cărții
informatii generale
Autor	Ruth Benedict
Tip de	lucrare scrisă [d] și copertă cartonată [d]
Versiunea originala
Nume	Engleză  Crizantema și sabia: modele ale culturii japoneze
Limba	Engleză
Locul publicării	Boston
Editura	Houghton Mifflin Harcourt
Anul publicării	1946
Pagini	324
ISBN	978-0-395-50075-0
Versiunea rusă
Interpret	N. M. Seliverstov, ed. A. V. Govorunova
Locul publicării	SPb.
Editura	Știința
Pagini	359
Purtător	hârtie
ISBN	5-02-026868-2, 0-395-50075-3

Chrysanthemum and Sword: Models of Japanese Culture  - o carte de Ruth Benedict , dedicată studiului culturii japoneze și una dintre cele mai faimoase lucrări de antropologie culturală ; publicat pentru prima dată în 1946 în SUA. A fost tradusă în japoneză în 1948 și a devenit un bestseller în China . [unu]

Istoricul creației

Studiul a fost lansat în iunie 1944 în numele guvernului SUA, deoarece America s-a confruntat cu nevoia de a „găsi răspunsuri la multe întrebări despre inamicul nostru – Japonia” [2] .

Metodologia cercetării

Întrucât Statele Unite şi Japonia erau în război , Benedict nu a putut folosi metoda obişnuită de cercetare de teren în astfel de cazuri . Prin urmare, ea a colectat materiale pentru carte folosind următoarele metode:

• intervievarea unor japonezi care trăiesc în SUA;
• cunoașterea literaturii despre Japonia și japonezi - atât autori occidentali, cât și japonezi;
• vizionarea de filme - propagandistice, istorice, artistice.

Idei cheie

Cartea discută conceptele de formare a sistemelor pentru societatea japoneză: [3]

• datorie;
• ierarhie;
• rușine;
• sinceritate;
• Stimă de sine

si altii.

„ Datoria ” ( on ), care definește (și subjugă) viața fiecărui japonez, este împărțită în două categorii:

1. datorie neplătită ( gimu )
   • datorie față de împărat (precum și față de țară în ansamblu) ( chu )
   • părinți (și, prin urmare, atât strămoși, cât și descendenți) ( ko )
   • datoria de a lucra ( nimmu )
2. datorie de plată ( giri )
   • datorii fata de lume
     • prinţ
     • rude
     • altor oameni pentru ceea ce a primit de la ei
   • datoria de a sustine onoarea numelui.

Ierarhia este considerată de Benedict prin conceptul de „loc potrivit” - poziția în societate și familie pe care un membru al societății japoneze ar trebui să o ocupe conform:

• statutul social al familiei
• semi
• vârstă.

Câteva informații din carte

• copilul este învățat respectul încă din copilărie, plecând capul când mama se înclină;
• japonezii obișnuiți nu au avut un nume de familie până la mijlocul secolului al XIX-lea: nu era nevoie de el, deoarece loialitatea față de prinț, și nu față de familie, era considerată principala virtute;
• Când folosesc una dintre cele mai populare expresii pentru exprimarea recunoștinței, sumimasen , japonezii înseamnă ceva de genul: mulțumesc că mi-ai făcut o favoare și scuze că nu ți-am făcut-o mai întâi.

Critica

Douglas Lummisa remarcat că „ După un timp, mi-am dat seama că nu aș putea trăi niciodată în relații decente cu oamenii acestei țări dacă nu aș scăpa din capul meu de această carte și de viziunea ei politicoasă arogantă asupra lumii ” [4] .

Lummis, care a vizitat arhivele Colegiului Vassar pentru a verifica referințele lui Benedict, a scris că unele dintre lucrurile importante din carte se bazează pe interviuri cu Robert Hashima , un  originar din Statele Unite de origine japoneză, care a fost adus în Japonia în copilărie. , a studiat aici, iar apoi s-a întors în SUA înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Lummis, care a intervievat-o pe Hasima, observă că această circumstanță ajută la dezvăluirea părtinirii în studiul lui Benedict [4] :

Pentru el, care a venit pentru prima dată în Japonia în adolescență în mijlocul perioadei militariste și nu mai avea nicio amintire despre țară înainte de asta, ceea ce a studiat la școală nu era „ideologic”, adică Japonia pentru el.

Text original  (engleză)[ arataascunde] Pentru el, venind pentru prima dată în Japonia ca adolescent, în mijlocul perioadei militariste și nu avea nicio amintire despre țară înainte de atunci, ceea ce i se preda la școală nu era „o ideologie”, ci Japonia însăși.

Lummis crede că Benedict i-a spus prea multe lui Hasima, care a vorbit profund străin de experiența sa de viață în Japonia [4] :

El pare să fi devenit un fel de piatră de încercare, autoritatea pe care ea a verificat informații din alte surse.

Text original  (engleză)[ arataascunde] se pare că a devenit un fel de piatră de încercare, autoritatea împotriva căreia ea ar testa informații din alte surse

Ediții în alte limbi

În rusă

• Benedict R. Crizantema și sabia. Modele ale culturii japoneze. / per. din engleza. N. M. Seliverstov, ed. A. V. Govorunova . - St.Petersburg. : Nauka , 2004. - 359 p. ISBN 5-02-026868-2
• Benedict R. Crizantema și sabia. Modele ale culturii japoneze. - M.: Enciclopedia politică rusă , 2004. - 256 p.
• Benedict R. Crizantema și sabia. Modele ale culturii japoneze. — M.: Nauka , 2007. — 360 p.

Note

1. ↑ Fujino, Akira, Tribune News Service, „Cartea despre cultura japoneză se dovedește un bestseller în China”, The Advocate of Stamford, Connecticut, 8 ianuarie 2006
2. ↑ Ruth Benedict. Crizantema și sabia. Modele ale culturii japoneze. Editura: Enciclopedia politică rusă, 2004, p.7
3. ↑ Kent, Pauline, „Percepțiile japoneze despre crizantemă și sabie”, Dialectical Anthropology 24.2 (1999): 181.
4. ↑ 1 2 3 Lummis, C. Douglas Necrologul lui Ruth Benedict pentru cultura japoneză // The Asia-Pacific Journal: Japan Focus

Site-uri tematice	OCLC
În cataloagele bibliografice	NDL : 00627179