Părțile de vorbire în limba thailandeză se disting prin criterii non-morfologice, iar termenul „părți de vorbire” în sine este înțeles ca funcții ale cuvintelor dintr-o propoziție (Thai Nathikongkham). Principalele criterii sunt prezența unei paradigme de forme inerente cuvintelor unei anumite părți de vorbire, compatibilitatea gramaticală cu alte categorii de cuvinte și funcția într-o propoziție.
Numele funcțiilor cuvintelor dintr-o propoziție (părți de vorbire):