„Edward” ( ing. Edward ; Child 13 , Roud 200 [1] ) este o baladă populară anglo - scoțiană . Francis James Child în colecția sa oferă două versiuni ale textului ei. Prima a fost înregistrată de D. Dalrymple și publicată de Thomas Pursey în Monuments of Old English Poetry în 1765. O altă versiune a fost înregistrată William Motherwell din cuvintele unei anumite doamne rege de Kilbarhan și publicată în 1825. El observă că versiunea sa pare a fi una anterioară, remarcând, de asemenea, că în această versiune numele eroului este Davey. Motherwell subliniază că numele „Edward” în baladele scoțiene apare doar în relație cu regele englez și admite că Dalrymple a făcut modificări textului. Bertrand Bronson sugerează că Purcy [2] [3] [4] a fost cel care a făcut schimbarea .
Dialogul intrigii lui „Edward” este similar cu cel prezent în balada „ Lizzie Wan ” ( ing. Lizie Wan ; Child 51), iar unii cercetători fac, de asemenea, paralele cu balada „ Doi frați ” ( ing. The Twa Brothers ; Child ). 49) [3] .
Textul baladei este sub forma unui dialog. O mamă îl întreabă pe fiul ei Edward: al cui sânge este pe sabia lui? El răspunde că și-a ucis șoimul, apoi vorbește despre cal, dar mama nu crede niciuna dintre explicații. Edward mărturisește că acesta este sângele tatălui său (în altă versiune, fratele său). Adânc pocăit, el spune că se va condamna la exil, lăsându-și bunurile în pustiire, iar familia în sărăcie. În ultima strofă, își blestemă mama, care, după cum se dovedește, l-a împins la actul fatal [2] .
Balade cu o intrigă similară sunt înregistrate în toată Europa de Nord . Aparținând tipului general de balade scandinave TSB D 320, ele sunt prezente în folclorul suedez (SMB 153, 4 variante), danez (DgF 340), islandez (iFkv 76), norvegian și finlandez (probabil împrumut din suedeză) [2] ] .
Pentru prima dată, balada a fost tradusă în rusă în 1839 de Karolina Pavlova . În 1871, a fost tradus și de Alexei Konstantinovici Tolstoi (din traducerea germană de Herder, editată ulterior), iar în 1875 de Piotr Isaevici Weinberg [2] .