Fonetica experimentală este o secțiune a foneticii generale în care studiul sunetelor și al altor unități, fenomene și procese de vorbire se realizează experimental. Metoda fonetică experimentală este utilizată în studiul obiectelor articulatorii, acustice și perceptive ale foneticii. Este posibilă investigarea experimentală a unităților segmentare și suprasegmentare, a pronunției literare și dialectale, a sistemelor fonetice ale diferitelor limbi sub aspect comparativ.
Fonetica experimentală este concepută pentru a oferi cunoștințe obiective atunci când este necesar să se testeze o teorie, o ipoteză, o presupunere etc. Prin urmare, ea folosește o gamă largă de instrumente care permit fixarea anumitor parametri de vorbire în unitățile de măsură corespunzătoare. Astfel de mijloace tehnice de colectare a informațiilor obiective includ: programe informatice pentru analiza unei unde sonore, dispozitive tehnice care reflectă procesele de formare a sunetului ( articulografe , palatografe , aparate cu raze X, aparate RMN etc.).