Epitrop ( greacă ἐπίτροπος) - în dreptul greco-bizantin, administratorul proprietăților diferitelor instituții bisericești, în principal biserici și mănăstiri, aranjate de ktitori și gestionate după tipicul .
Datoria principală a epitropului era să împlinească voința ktitorului, exprimată în tipic. Epitrop nu avea dreptul nu numai să anuleze sau să schimbe, ci chiar să facă completări la tipic. Epitrope trebuia să susțină instituțiile după voința ktitorului, cu fondurile lăsate de acesta din urmă, dar nu era obligat să-și cheltuiască fondurile proprii pentru întreținerea bisericilor sau a unei mănăstiri. Păstrându-le pe cheltuiala lui i-a dat epitropului drepturi de ktitor, adică pentru proprietatea pe care a primit-o de la fostul ktitor, el a răspuns ca epitrop, dar în raport cu îmbunătățirile făcute pe cheltuiala lui era ktitor, iar în cazul unei schimbări în timpul vieții, avea dreptul să întoarcă în favoarea lui îmbunătățirile aduse. Gestiunea defectuoasă, care a însemnat o deteriorare evidentă a poziției proprietății bisericești și, în principal, înstrăinarea necorespunzătoare a acesteia, ar putea duce la o schimbare a epitropilor. Supravegherea epitropilor a fost încredințată episcopilor, mitropoliților și patriarhului, dar nu a fost organizată corespunzător. Nu existau rapoarte și, cu o asemenea lipsă de responsabilitate, era dificil pentru o instituție superioară să fie sigură dacă epitropul se descurca bine sau prost. Singurul mijloc de control era acţiunea conditio ex lege: observând administrarea lipsită de scrupule din partea epitropilor, orice cetăţean putea aduce o plângere împotriva lui episcopului. Atunci cauza s-a desfășurat în ordinea obișnuită a procesului bisericesc și s-a încheiat fie cu justificarea epitropilor, fie cu ordinul de a-i lua instituția care i-a fost încredințată și de a o transfera unei noi persoane numite de episcop. Aceleași drepturi și îndatoriri care aparțineau foștilor epitropi au fost transferate noului ispravnic, de care problema a beneficiat puțin, întrucât legea nu dădea episcopului posibilitatea de a le crește sau de a le micșora și, prin aceasta, de a proteja împotriva noilor abuzuri.