Esperente ( Hung. eszperente ) este un joc popular în limba maghiară. În Esperente, singura vocală permisă este litera e . Maghiară se vorbește uneori despre scrierea în Esperanto , folosind cuvântul ca și cum ar fi o limbă reală.
Formele preferate de Esperente includ definiții, proverbe și alte expresii populare „traduse” în Esperente și chiar poezie, inclusiv imnul maghiar. Există forumuri pe Internet [1] și bloguri [2] scrise în Esperente. Pentru a exprima ceva într-un text bazat numai pe vocala e , sunt necesare dislocații lingvistice, care sunt de obicei amuzante prin natură, ca urmare, uneori apar valori literare.
Chiar dacă singura vocală permisă este e , lingviștii disting între e deschis ( e ) și e închis ( ë ). Conform studiilor poeziei lui Geza Bodolai [3] , realizate de Erne Shimoni , în limba maghiară vocala e apare cu o frecvență de 17,1%, vocala ë - 8,9%, ceea ce reprezintă un total de 26%. Această frecvență destul de mare stă la baza existenței Esperente.
Numele Esperente provine de la Frigyes Karinti , care l-a inventat de la numele limbii Esperanto la începutul secolului al XX-lea, dar jocul în sine are rădăcini mai lungi. Încă din 1755, Janos Varjas , profesor din Debrețin , a scris un poem de 275 de linii în care a folosit doar e și é ca vocale . Gergely Edesh (1763–1847), pastor din Derechke și autor al multor experimente literare, a scris poezii scurte bazate pe o singură vocală, precum „ Öt görög öt törököt dögönyöz örökös gyönyörök közt ”. În secolul al XIX-lea, printre pasionații unei limbi bazate pe o singură vocală e se număra Adam Oros , un preot paroh din Egerszalok .
La începutul secolului al XX-lea, oaspeții Cafenelei literare din New York erau entuziasmați de Esperente , unde au venit cu numele jocului [4] .
Cântec popular pentru copii:
Boci, boci tarka: Tehenek gyermeke, tehenek gyermeke fekete pettyekkel tele, sem szerve, mellyel zengzeteket felvegyen, sem szerve, mellyel legyeket elhessegessen…Definitii:
Esperente (maghiară eszperente): Rengeteg e-vel szerkesztett nyelv. Umor (umor maghiar): Elme nedve Cinema (mozi maghiară): Egy hely tele termekkel, se termekben fenekeknek teremtett helyekkel. Jegyet veszel, mellyel beengednek, helyedet megkeresed, s letelepszel. Kedvesed melletted, feje tenyeredben, s beceneveket rebegtek. Egy leplet lestek, melyen emberek jelennek meg (persze nem elvenek, mert ezek felvett jelenetek), s feleselnek, szeretkeznek, verekednek. Nem egyszer megnevettetnek, de lehetnek kegyetlenek, s megrettenthetnek. Egyes esetekben emberek mellett, esetleg helyett rengeteg beste szerepel, s csepp gyermekeknek kedvence egy sereg szerzet, melyeket meglett emberek festettek, szellemes, kedves lelket lehelve nem egybe. Jelenleg rengetegen nem mennek el e helyre. Ehelyett tekercseket vesznek, s ezeket egy fekete szerkezettel leperegtetve lelnek kedvet e jelenetekben.Proverb:
Nu săpa o groapă pentru altul, vei cădea singur în ea (maghiară Aki másnak vermët ás, maga esik bele): Ember, mely embernek vermet termel, helyette eshet bele.Poezie (marcată atât cu e deschisă, cât și cu ë închisă )
Sandor Petofi FALU VÉGÉN KURTA KOCSMA… Falu vegen kurta kocsma, Oda rug ki a Szamosra, Mëg este látná magát benne, Ha azéj nem közelogne. Az ejszaka közeledik, A világ lëcsëndesëdik, Pihen a komp, kikotottek, Benne hallgat a sötetseg. De a kocsma bëzzëg hangos! Munkalodik a cimbalmos, Un kurjogatnak legenyek, Szinte rëng bele az ablak. „Kocsmárosne, aranyvirág, Ide a legjobbik borat, Vén lëgyën, mint a nagyapám, Es tuzes, mint ifju babam! Húzd rá cigany, huzzad jobban, Táncolni valo kedvem van, Eltáncolom a penzemet, Kitáncolom a lelkëmet!" Bekopognak az ablakon: „Në zugjatok olyan nagyon, Azt üzeni az urasag, Mert lëfeküdt, alunni vágy." „Ördög bújjék az uradba, Të pedig mënj a pokolba!… Húzd rá, cigány, csak azert is, Ha mindjárt az ingëmért is!" Mëgint jőnek, copogtatnak: „Csëndesebben vigadjanak, Isten áldja mëg kendtëket, Szëgény édësanyám beteg.” Feleletët ëgyik sëm ad, Kihorpentik boraikat, Veget vetik a zenenek S hazamennek a legenyek. autor necunoscut TELEPSZËGLETËN SZESZËLDE… Telepszëgletën szeszëlde csermely mellett elhelyëzve, benne kedve tetszelëgne, tëszëm fël, nem estelëdne. Egek rëndre estelëdnek, erek, berkëk csëndesëdnek. Dereglye sëm mëgy kërësztbe, hever e fekete csëndbe. Szeszëlde bëzzëg nem csëndes, zëng-pëng benne zene rëndës. Szesz ereje szërteterjed, embërëknek kedve gerjed. Hej, mënyecske, kedves lelkëm, erjedt hëgylevet këll nyelnëm! Lëgyën hetven esztendeje, de meg heves szesz ereje! Zenemestër, sebësebben! Kerekëdëtt fene kedvem. Keresetëm szërteverëm, lelkëmet mëg eltemetëm. Mëgjelënnek rëndëlettel: csëndesebben kedvetëkkel! Telep feje heverëdne, esetleg elszëndërëdne! Lëgyën vele beste lelke, të mëg eredj fene helyre! Zene zëngjën, szëdte-vëtte, pëndëlyëmnek lëhet veszte! Ësmëg mënnek, reteszt vernek: Lëgyenek csëndesek kendtëk! Szentëk lelke lëgyën velëk, kedves ëgyetlenëm beteg. Feleletët ëgy mëg nem tëtt, berekesztnek szesznyeletët. Zene menten befejezve, s szërtemënnek csëndesëdve.