Expresia „ două ori doi egal cinci ” (mai rar, 2 + 2 = 5) este uneori folosită ca o reprezentare scurtă și vie a unei afirmații ilogice , în special a uneia care este afirmată și susținută în scopul conformării unei ordini ideologice.
Utilizarea provine din includerea sa de către George Orwell în romanul distopic 1984 , dar Orwell a preluat [1] fraza din titlul unui capitol din „ Assignment in Utopia ” a lui Eugene Lyon (1937), unde este folosită ca slogan în timpul finalizării. a planului cincinal în URSS în patru ani .
În romanul 1984 (Partea I, Capitolul VII), expresia este pusă în contrast cu ecuația matematică corectă 2 + 2 = 4. Un personaj orwellian, Winston Smith , folosește expresia într-un argument despre dacă statul poate declara „2 + 2 = 5" ca fapt ; se gândește la gândul: dacă toată lumea crede în el, îl va face adevărat? Smith scrie:
Libertatea [ de exprimare ] este abilitatea de a spune că de două ori doi fac patru. Dacă acest lucru este permis, totul urmează de aici.
Mai târziu în roman, Smith încearcă să folosească gândirea dublă pentru a se învăța că „de două ori doi fac cinci” este adevărat, sau cel puțin la fel de adevărat ca orice alt rezultat la care poate veni oricine.
Potrivit lui V. A. Chalikova , popularul slogan sovietic „ Planul cincinal în patru ani” a servit drept prototip al expresiei [2] . În același timp, Chalikova notează că pentru prima dată
<...> Tema „simțului aritmetic comun” a fost auzită de Orwell încă de pe vremea Războiului Civil Spaniol , când pentru prima dată are viziunea unei „lumi de coșmar, în care de două ori doi vor fi mai mulți decât liderul”. spune . Dacă spune „cinci”, atunci este cinci .
Formula 2 × 2 = 5 în sine este comună în literatură (la Dostoievski („ Note din subteran ”), Engels [3] , Proust , Chesterton , Breton , Zamyatina ), dar înainte de Orwell era de obicei folosit pentru a ilustra „tirania rațiunii” (de exemplu, „ omul subteran ” refuză o lume în care de două ori doi este patru și spune că „de două ori doi cinci este uneori un lucru mic dulce”). Orwell, pe de altă parte, a negat o respingere atât de agresivă a „decenței obișnuite”. Cu toate acestea, formula „de două ori doi - cinci” ca simbol al suprimării libertății a fost folosită mai devreme în literatură, de exemplu:
El a înarmat în continuare negrii și indienii sălbatici , astfel încât și ei să-i persecute pe săracii americani fără milă până când aceștia au recunoscut, așa cum le cere regele lor, că doi și doi sunt cinci .
- P. G. Mizhuev , 1901În 1895, scriitorul absurdist francez Alphonse Allais a publicat una dintre cele mai populare colecții ale sale de povestiri, care se numea: „ Doi și doi - cinci (2 + 2 = 5)” (Paris, Ollendorff, 1895). În traducerea rusă, natura paradoxală a acestei fraze este întărită și mai mult: „De două ori doi - aproape cinci”. [4] . În 1920, celebrul scriitor futurist rus Vadim Shershenevich și-a intitulat cartea de programe dedicată artei contemporane aproape în același mod („2 × 2 = 5”). [5]
Istoricul O.Yu.Kutarev depune mărturie [6] că, atunci când discuta despre planul de patru ani, mareșalul Reich Hermann Goering , în focul unei dispute cu ministrul Hjalmar Schacht , a lovit cu pumnul în masă și a exclamat:
Dacă Fuhrer -ul spune că de două ori doi este egal cu cinci, atunci vor fi cinci!
Formule ilogice similare sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă în publicitate pentru a arăta prezența reducerilor, cum ar fi „plătiți pentru 4 și obțineți 5”.
| „ 1984 ” (roman de George Orwell ) | |
|---|---|
| Personaje |
|
| state | |
| Organizații |
|
| Clase | |
| Universul „1984” | |
| Adaptări de ecran | |
| Continuări | |