Camponotus werthi

Camponotus werthi
clasificare stiintifica
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:protostomeFără rang:NaparlireaFără rang:PanarthropodaTip de:artropodeSubtip:Respirația trahealăSuperclasa:şase picioareClasă:InsecteSubclasă:insecte înaripateInfraclasa:NewwingsComoară:Insecte cu metamorfoză completăSupercomanda:HymenopteridaEchipă:himenoptereSubordine:burtă pândităInfrasquad:ÎnțepăturăSuperfamilie:FormicoideaFamilie:FurnicileSubfamilie:FormicineTrib:CamponotiniGen:CamponotusVedere:Camponotus werthi
Denumire științifică internațională
Camponotus werthi Forel , 1908

Camponotus werthi   (lat.)  este o specie de furnici dulgher din genul Camponotus ( Camponotus ). Singurul reprezentant al familiei furnicilor găsit în regiunea zoogeografică a Antarcticii [1] .

Distribuție

Endemic pentru Insula Kerguelen [1] .

Descriere

Lungime aproximativ 5 mm. Corpul este negru, antenele sunt maro închis, iar tarsii sunt maro-gălbui până la negru maroniu. Capul și abdomenul sunt netede și strălucitoare, firele de păr de pe corp sunt rare. Antene și picioare fără peri erecți. Specia a fost descrisă pentru prima dată în 1908 de mirmecologul elvețian Auguste -Henri Forel ( 1848-1931) și numită după Dr. Werth, în a cărui casă insulă a fost găsită seria tipului [1] . În 1914 O. Forel a inclus specia în subgenul Camponotus (Myrmoturba) [2] , iar în 1925 mirmecologul italian Carl Emery a transferat-o în subgenul Camponotus (Tanaemyrmex) [3] .

Vezi și

Note

  1. 1 2 3 Forel A. Fourmis de Ceylan et d'Égypte récoltées par le Prof. E. Bugnion. Lasius carniolicus. Fourmis de Kerguelen. Pseudandrie? Strongylognathus testaceus  (fr.)  // Bull. soc. Vaudoise Sci. Nat. : Revista. - 1908. - Vol. 44. - P. 1-22 (pag. 18, descrierea muncitorului).
  2. Forel A. Le genre Camponotus Mayr et les genres voisins  (franceză)  // Revue Suisse de Zoologie: Journal. - 1914. - Vol. 22. - P. 257-276.
  3. Emery, C. 1925. Hymenoptera. fam. Formicidae. subfam. Formicinae. — Genera Insectorum 183:1-302.

Literatură

Link -uri