"Manifest" | |
---|---|
titlul original |
„Manifestul” |
Tip de | ziar zilnic |
Format | berlinez |
Proprietar | de cooperare |
Țară | |
Fondat | 1969 |
Afiliere politică | stânga, comunist |
Limba | Italiană |
Biroul principal | |
Circulaţie | 11.324 (mai 2016) |
ISSN | 0025-2158 |
site web | ilmanifesto.it |
Manifesto [1] (it. Il Manifesto - „ Manifestul ”) este un cotidian italian de stânga .
Ziarul, care se definește comunist , nu aparține niciunui partid politic . A fost fondată ca jurnal lunar în 1969 de o echipă de publiciști radicali de stânga expulzați din PCI ( Lucio Magri , Rossana Rossand și alții), care a luat contur în urma ascensiunii gândirii critice și a discursurilor radicale în 1968- 1969. În 1970 a devenit zilnic.
Deși Manifestul era mai aproape de Partidul Unității Proletare (o parte a redacției erau membri direct ai acestui partid) și Democrația Proletariană , criticând linia oficială a Partidului Comunist Italian (PCI), dar printre abonații săi s-au numărat numeroși susținători ai Partidului Comunist. Partidul, care a văzut în el o alternativă vie și independentă la organul oficial al partidului „ L’Unità ”. După autodizolvarea ICP în 1991, ziarul a rămas în poziții comuniste similare Partidului Comunist Renașterii .
Manifesto a câștigat notorietate pentru titlurile sale sarcastice, legendele ironice și caricaturile politice.
Reportera irakiană Juliana Sgrena a fost răpită de insurgenții locali în februarie 2005 și eliberată pe 4 martie. Un scandal politic major a izbucnit în jurul altor evenimente - mașina în care ofițerii de informații italieni l-au scos pe jurnalistul eliberat a fost trasă asupra trupelor americane . Ofițerul de informații militare SISMI Nicola Caliparia murit, apărând-o pe Juliana Sgren cu sine [2] .
În rețelele sociale | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii | |
În cataloagele bibliografice |