Mimecitini

Mimecitini

Mimeciton pulex
clasificare stiintifica
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:protostomeFără rang:NaparlireaFără rang:PanarthropodaTip de:artropodeSubtip:Respirația trahealăSuperclasa:şase picioareClasă:InsecteSubclasă:insecte înaripateInfraclasa:NewwingsComoară:Insecte cu metamorfoză completăSupercomanda:ColeopteridaEchipă:ColeoptereSubordine:gândaci polifagiInfrasquad:StaphyliniformesSuperfamilie:StafilinoideFamilie:StafilinideSubfamilie:AleocharinaeTrib:Mimecitini
Denumire științifică internațională
Mimecitini Wasmann, 1909 [1]
genul tip
Mimeciton Wasmann, 1893

Mimecitini  (lat.)  este un trib de gândaci mirmecofili cu aripi scurte din subfamilia Aleocharinae . Neotropice. Include 14 genuri și aproximativ 25 de specii [2] .

Descriere

Gândaci mici cu aripi scurte . Reprezentanții acestui trib se caracterizează prin absența paratergitelor, formula segmentelor tarsale 4–4–4 și prezența unui pețiol abdominal în toate genurile (Jacobson și Kistner, 1991). Un grup mirmecofil înrudit cu furnicile rătăcitoare din Lumea Nouă : Labidus , Neivamyrmex și Nomamyrmex [2] [3] .

Sistematică

Tribul Mimecitini conține 14 genuri și aproximativ 25 de specii în patru subtriburi cunoscute din regiunea Neotropică și înrudite cu genurile de furnici nomade Labidus , Neivamyrmex sau Nomamyrmex ( Ecitoninae ). Din cauza modificărilor morfologice extreme și a reducerii diferitelor caractere, inclusiv ochi, aripi, elitre și organe genitale, a fost imposibil să se stabilească relații de grup surori pentru acest trib doar pe baza morfologiei. Jacobson și Kistner (1991) au considerat Crematoxenini ca grupul cel mai strâns înrudit cu Mimecitini [2] [4] [5] . În filogenia moleculară a lui Maruyama și Parker (2017), Mimecitini a fost identificat ca un grup soră al cladei APL [6] În 2021, în timpul unei analize filogenetice a triburilor din subfamilia Aleocharinae , taxonul Mimecitini a fost, de asemenea, sora celei mai mari clade. a triburilor APL ( Athetini  - Pygostenini - Lomechusini ; 22 triburi , 8990 specii), care la rândul său formează un grup soră cu clada MPO (Myllaenini-Pronomaeini-Oxypodinini; 9 triburi, 714 specii) [2] .

Note

  1. ↑ Wasmann E. (1909). Die psychischen Fähigkeiten der Ameisen. Mit einem Ausblick auf die vergleichende Tierpsychologie. Zweite, bedeutend vermehrte Auflage (Zugleich 164. Beitrag zur Kenntnis der Myrmekophilen und Termitophilen). E. Schweizerbartsche Verlagsbuchhandlung.
  2. ↑ 1 2 3 4 Orlov I. , Newton AF , Solodovnikov A. Revizuirea filogenetică a sistemului tribal al Aleocharinae, o mega-lineatură de artropode terestre care au nevoie de reclasificare  (engleză)  // Journal of Zoological Systematics and Evolutionary Research. - Wiley și Hindawi, 2021. - Vol. 59. - P. 1903-1938 (1-36). — ISSN 1439-0469 . - doi : 10.1111/jzs.12524 . octombrie 2021
  3. ↑ Ashe JS Subfamilia Aleocharinae // Gândacii americani: Archostemata, Myxophaga, Adephaga, Polyphaga: Staphyliniformia. Vol. 1 / R. H. Arnett Jr., M. C. Thomas (eds.). - CRC Press, 2001. - P. 358-374).
  4. ↑ Kistner DH Analiză cladistică, restructurare taxonomică și revizuire a genurilor Lumii Vechi clasificate anterior ca Dorylomimini cu comentarii asupra evoluției și comportamentului (Coleoptera: Staphylinidae  )  // Sociobiologie. - 1993. - Vol. 22(2). - P. 151-383.
  5. ↑ 1 2 Jacobson HR, Kistner DH 1991. Studiu cladistic, restructurare taxonomică și revizuire a tribului mirmecofil Leptanillophilini cu comentarii despre evoluția sa și relațiile cu gazda (Coleoptera: Staphylinidae; Hymenoptera: Formicidae). Sociobiology 18(1): 1-150. [descriere originală: p. 7]
  6. ↑ Maruyama M., Parker J. (2017). Convergență în timp profund în simbioți de gândaci rove ai furnicilor armatei. Current Biology , 27, 920–926. https://doi.org/10.1016/j.cub.2017.02.030
  7. ↑ Borgmeier T. 1958. Neue Beitraege zur Kenntnis der ecitophilen Staphyliniden (Col.). Studia entomologica 1: 225-246. [descriere originală: p. 240]
  8. ↑ Fenyes, A. 1918. 173a fascicul. Coleoptere. fam. Staphylinidae. subfam. Aleocharinae [pp. 1-110]. În: Wytsman, PA (ed.) Genera Insectorum. Vol. XXVII. M. Nijhoff, Haga, 453 p. +7 va rog. [descriere originală: p. 59]
  9. ↑ Bruch, C. 1931. Un género nuevo de estafilínido ecitófilo. Revista de entomologia 1(1): 15-19.
  10. ↑ Borgmeier, T. 1933. Ecitophile Leptanillophillinen, nebst Bemerkungen ueber Fuehlerbildung, pp. 369-376, pls. 20-21. Ve Congrès International d'Entomologie, Paris, 18-24 Juillet 1932, 2 (Travaux). [descriere originală: p. 371]
  11. ↑ Borgmeier, T. 1930. Zwei neue Gattungen ecitophiler aleocharinen (Col., Staph.). Zoologischer anzeiger 92: 165-178.
  12. ↑ Borgmeier, T. 1939. Um novo coleoptero myrmecophilo de Costa Rica (Col. Staph.). Revista de entomologia 10(2): 457-460.
  13. ↑ Bruch, C. 1933. Coleópteros mirmecófilos de Misiones (Staph. Pselaph. Hister.). Revista de entomologia 3(1): 12-37.
  14. ↑ Wasmann, E. 1917. Neue Anpassungstypen bei Dorylinengästen Afrikas (Col. Staphylinidae). (218. Beitrag zur Kenntnis der Myrmekophilen.). Zeitschrift für Wissenschaftliche Zoologie 117: 257-360. [vezi p. 325]
  15. ↑ Reichensperger, A. 1933. Ecitophilen aus Costa Rica (II), Brasilien und Peru (Staph. Hist. Clavig.). Revista de entomologia 3:181:179-194. [descriere originală: p. 179]
  16. ↑ Reichensperger, A. 1939. Beiträge zur Kenntnis der Myrmecophilenfauna Costa Rica und Brasiliens VII, nebst Beschreibung der Konigin von Eciton (Acamatus) pilosum. Zoologische Jahrbucher. Abteilung fur Systematik, Okologie und Geographie der Tiere 73: 261-300. [descriere originală: p. 282]
  17. ↑ Wasmann, E. 1893. Neue Myrmekophilen. Erstes Blocat. Deutsche entomologische Zeitschrift 1893: 97-112, pl. 5. [descriere originală: p. 97]
  18. ↑ Reichensperger, A. 1935. Beitrag zur Kenntnis der Myrmekophilenfauna Brasiliens und Costa Ricas. III. (Col. Staphyl., Hist.). Arbeiten über morphologische und taxonomische Entomologie aus Berlin-Dahlem 2: 188-218. [descriere originală: p. 210]
  19. ↑ Heikertinger, F. 1926. Die Ameisenmimese. III. Die Tastmimese. Biologisches Zentralblatt 46(10): 593-625. [descriere originală: p. 614]
  20. ↑ Bernhauer, M. & Scheerpeltz, O. 1926. Staphylinidae VI. (Par. 82). În: Junk W. & Schenkling S. (eds.): Coleopterorum Catalogus. Volumul 5. Staphylinidae. pp. 499-988. Berlin: W. Junk, 988 p. [descriere originală: p. 518]
  21. ↑ Wasmann, E. 1923. Zum Mimikrytypus der dorylophilen Aleocharinen, pp. lvii-lxx. În: Verslag van de Acht-en-zeventigste Zomervergadering der Nederlandsche Entomologische Vereeniging, gehouden te Valkenburg (L.), op Zaterdag, 16 iunie 1923 des morgens te 11 uur. Tijdschrift voor entomologie 66: xlix-cvii, pls. 1-4. [descriere originală: p. lxiii]
  22. ↑ Wasmann, E. 1913. Gäste von Eciton praeditor Sm. aus dem Staate Espirito Santo (Südbrasilien) (Hym.) (202. Beitrag zur Kenntnis der Myrmekophilen). Entomologische Mitteilungen 2(12): 376-380. [descriere originală: p. 380]

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Taxonomie