Obișnuit iubitor de furnici
Comunul iubitor de ante [1] , sau greierul iubitor de furnici [1] ( lat. Myrmecophilus acervorum ) este o specie de greieri mici de furnici din ordinul Orthoptera .
Descriere
Greieri mici fără aripi. Lungimea femelelor este de aproximativ 3,5 mm (2,5-3,6) și acesta este cel mai mic reprezentant al ordinului din Europa de Vest. Antenele sunt lung îngroșate, ochii sunt mici, femurale posterioare sunt foarte marite ( imaginea unei femele ). Nu există organe de stridulare, nu emit sunete și nu le aud, ceea ce este asociat cu o specializare îngustă la mirmecofilie.
Biologie
Trăiește constant în cuiburi de furnici ( mirmecofile ). Gazdele cuibului sunt aproximativ 20 de specii din familia Formicidae : Lasius flavus , Lasius alienus , Lasius niger , Tetramorium caespitum (și alte specii din genurile Myrmica , Tetramorium , Tapinoma , Formica și Lasius (Bezdĕčka și colab. 2000; Jun,194dobler; 1997). Adulții și larvele se găsesc din martie până în octombrie, iernează în furnici Dezvoltarea durează 2 ani și trece prin mai mult de 5 stadii de larve și aparent se reproduce prin partenogeneză (Baccetti 1966; Bellmann 1998; Bezdĕčka, Kočákrek & Šuhaj 2).
Distribuție
Găsit în Europa de Vest și de Est: Austria , Ungaria , Germania , Luxemburg , Polonia , Rusia , Slovacia , Ucraina , Franța , Republica Cehă . De asemenea, există dovezi ale unor descoperiri în România și nordul Italiei. [2]
Sistematică
Specia tip din genul Myrmecophilus . A fost descris inițial drept „gândacul” Blatta acervora Panzer.
Vezi și
Note
- ↑ 1 2 Striganova B. R. , Zakharov A. A. Dicționar de nume de animale în cinci limbi: Insecte (latină-rusă-engleză-germană-franceză) / . - M. : RUSSO, 2000. - S. 23. - 1060 exemplare. — ISBN 5-88721-162-8 .
- ↑ Myrmecophilus acervorum - www.myrmecophilus.de (link inaccesibil) . Consultat la 12 aprilie 2010. Arhivat din original pe 19 iulie 2011. (nedefinit)
Literatură
- Bezdĕčka, P., Kočákrek, P. & J. Šuhaj (2000): Distribuția greierului Myrmecophilus acervorum (Orthoptera: Myrmecophilidae) în Moravia și Silezia cu note despre biologie. — Klapalekiana 36:7-17. [unu]
- Bierwirth, G. (1999): Die Ameisengrille Myrmecophelia acervorum. Die kleinste Heuschreckenart Deutschlands. - Mitteilungen der Zoologischen Gesellschaft Braunau 7 (3): 221-222. [2]
- Bönsel, A. & S. Möller (2008): Die Ameisengrille Myrmecophilus acervorum (Panzer 1799) în Mecklenburg-Vorpommern. - Articulata 12 (1): 81-87. [3]
- Hölldobler, K. (1947): Studien über die Ameisengrille (Myrmecophilus acervorum Panzer) im mittleren Maingebiet. - Mitteilungen der Schweizerischen Entomologischen Gesellschaft 20 (7): 607-648.
- Junker, E. (1997b): Untersuchungen zur Lebensweise und Entwicklung von Myrmecophilus acervorum (Panzer 1799) (Saltatoria: Myrmecophilidae). - Articulata 12 (2): 93-106.
- Junker, E. & H. Bellmann (1997): Untersuchungen zur Ökologie und Ethologie von Myrmecophilus acervorum (Panzer, 1799). - Mitteilungen der Deutschen Gesellschaft für allgemeine und angewandte Entomologie 11: 447-452.
- Junker, E. & U. Ratschker (2000): Zur Verbreitung der Ameisengrille Myrmecophilus acervorum (Panzer (1799)), în Sachsen (Insecta, Ensifera, Myrmecophiludae). - Faunistische Abhandlungen Staatliches Museum für Tierkunde Dresden 22 (2): 11-21.
- Viehmeyer, H. (1905): Kleinere Beiträge zur Biologie einiger Ameisengäste. II. - Zeitschrift für wissenschaftliche Insektenbiologie 7 (1): 292-294. (Beobachtungen zur Ökologie von Myrmecophilus acervorum). [patru]
Link -uri