Vesti la giubba

„ Vesti la giubba ” ( în italiană: „Puneți-vă un costum”) este o celebră arie de tenor din opera Pagliacci scrisă de Ruggiero Leoncavallo în 1892 . „Vesti la giubba” încheie primul act, când Canio, după ce a dezvăluit infidelitatea soției sale, trebuie totuși să se pregătească să joace rolul Pagliacului.

Aria este considerată una dintre cele mai emoționante din repertoriul operistic al acelei vremuri. Durerea lui Canio este descrisă în arie folosind conceptul de „clovn tragic” ca exemplu: el zâmbește în exterior, dar plânge înăuntru. Ca și înainte, și astăzi rolul unui clovn implică adesea lacrimi pictate pe obrazul interpretului.

Înregistrarea lui Enrico Caruso a acestei arii (1904) a fost prima din istorie care a vândut un milion de exemplare [1] . Melodia ariei a stat la baza piesei It's a Hard Life de Queen .

Text

text original de Leoncavallo Text în rusă
(tradus din italiană de Vladimir Knyr

Recitar! Mentre preso dal deliri,
non so più quel che dico,
e quel che faccio!
Eppur e d'uopo, sforzati!
Bah! Sei tu forse un uom?
Tu se' Pagliaccio!

Vesti la giubba,
e la faccia infarina.
La gente paga, e rider vrea ca.
E se Arlecchin t'invola Colombina,
ridi, Pagliaccio, e ognun applaudirà!
Tramuta in lazzi lo spasmo ed il pianto
in una smorfia il singhiozzo e 'l dolor, Ah!

Ridi, Pagliaccio,
sul tuo amore infranto!
Ridi del duol, che t'avvelena il cor!

Joaca din nou!
nu mai am putere.
Ce să spun, ce să fac, nu, nu știu.
Scopul este unul... încă un efort!
Ba, esti om?
Nu, ești un clovn.

Imbraca-te costum,
Fata - in faina, atat de neiubit!
La urma urmei, oamenii plătesc pentru grimasă și râs.
Chiar dacă Arlechinul pleacă cu Columbine,
râde clovn, mulțumindu-i pe toți.
Lasă lacrimile, spasmele să se sufoce, nu-ți duce nici măcar o sprânceană,
ascunde-ți suferința și durerea sub o mască.

Râzi, clovn,
de iubirea ta nefericită!
Râzi de durerea care te-a stăpânit!

Note

  1. 1904 . Chronomedia (02/01/1994). Data accesului: 2013-18-03. Arhivat din original pe 18 martie 2012.