Agayev, Rafael Mahir oglu

Rafael Agaev
azeri Rafael Agayev

Agayev la Premier League 2018 de la Berlin
informatii personale
Podea masculin
Numele complet Rafael Mahir oglu Agayev
Porecle World Karate Diamond [1]
Black Panther [2]
Țară  Azerbaidjan
Specializare karate ( kumite )
Club „Musado”
„Gabala” (din 2013) [3]
Data nașterii 4 martie 1985 (37 de ani)( 04-03-1985 )
Locul nașterii Sumgayit , RSS Azerbaidjan
Cariera sportivă 2003 - prezent timp
Formatori Fizuli Musaev
Creştere 167 cm
Greutatea 75 kg
Premii si medalii
jocuri Olimpice
Argint Tokyo 2020 pana la 75 kg
Campionate mondiale
Aur Tampere 2006 pana la 70 kg
Aur Tokyo 2008 pana la 70 kg
Aur Tokyo 2008 deschis
Aur Belgrad 2010 pana la 75 kg
Argint Belgrad 2010 echipă
Argint Paris 2012 pana la 75 kg
Aur Linz 2016 pana la 75 kg
Bronz Madrid 2018 pana la 75 kg
Jocurile Europene
Aur Baku 2015 pana la 75 kg
Argint Minsk 2019 pana la 75 kg
Campionatele Europene
Aur Moscova 2004 pana la 65 kg
Aur Tenerife 2005 deschis
Aur Bratislava 2007 pana la 70 kg
Aur Bratislava 2007 deschis
Argint Tallinn 2008 pana la 70 kg
Aur Tallinn 2008 deschis
Bronz Tallinn 2008 echipă
Aur Zagreb 2009 pana la 75 kg
Bronz Zagreb 2009 echipă
Aur Atena 2010 pana la 75 kg
Bronz Atena 2010 echipă
Bronz Zurich 2011 pana la 75 kg
Bronz Tenerife 2012 pana la 75 kg
Bronz Tenerife 2012 echipă
Aur Budapesta 2013 pana la 75 kg
Aur Istanbul 2015 pana la 75 kg
Bronz Istanbul 2015 echipă
Aur Montpellier 2016 pana la 75 kg
Aur Novi Sad 2018 pana la 75 kg
Argint Guadalajara 2019 pana la 75 kg
Argint Porec 2021 pana la 75 kg
Argint Gaziantep 2022 echipă
Jocuri Mondiale
Aur Cali 2013 pana la 75 kg
Jocuri de solidaritate islamică
Bronz Mecca 2005 pana la 65 kg
Aur Palembang 2013 pana la 75 kg
Aur Palembang 2013 echipă
Aur Baku 2017 pana la 75 kg
Jocuri mondiale de arte marțiale
Aur Sankt Petersburg 2013 pana la 75 kg
Titluri sportive onorifice

Maestru onorat în sport al Republicii Azerbaidjan – 2009

Premii de stat
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Rafael Mahir oglu Agayev ( azerbaigian Rafael Mahir oğlu Ağayev ; născut la 4 martie 1985 , Sumgayit ) este un karateka azer , medaliat olimpic cu argint , de cinci ori campion mondial, de unsprezece ori campion european, câștigător al IX -lea Jocurilor Mondiale și al Artelor Marțiale Mondiale . Jocurile 2013 , campion al Jocurilor Europene 2015 și al Jocurilor de Solidaritate Islamică 2013 și 2017 , Maestru onorat al Sportului din Republica Azerbaidjan (2009).

Rafael Agayev este cel mai titrat karateka din istoria sportului [4] , primul și singurul campion mondial de cinci ori în lume [5] , și singurul karateka care a reușit să câștige două medalii de aur la un campionat mondial [6] . Agayev este proprietarul celui de-al cincilea dan , precum și căpitanul echipei de karate din Azerbaidjan. Pentru realizările sale înalte, Agayev a primit porecla „Diamantul Karate-ului Mondial” [1] .

În 2015, pentru realizările înalte la Primele Jocuri Europene de la Baku, precum și pentru marile merite în dezvoltarea sportului azerbaigian, prin decret al președintelui Azerbaidjanului, Rafael Agayev a primit Ordinul Gloriei . În 2021, pentru realizările înalte la XXXII Jocurile Olimpice de la Tokyo , precum și pentru marile merite în dezvoltarea sportului azerbaigian, prin decret al președintelui Azerbaidjanului, i s-a conferit Ordinul pentru Serviciul Patriei, gradul II.

Biografie

Primii ani. Începutul carierei sportive

Rafael Agayev s-a născut pe 4 martie 1985 în orașul Sumgayit în familia jucătorului clubului de fotbal „Polad” (Sumgayit) Mahir Agayev [7] și Umnisa Agayeva [8] . Dintre cei trei fii ai familiei, Raphael era cel mai mic. Ambii frați ai săi au mai făcut sport: Ruslan (senior) - judo ; Rustam (mediu) - box . Rafael a început să practice karate la vârsta de 7 ani. Primul antrenor al lui Agayev a fost Rafael Mammadov, care i-a învățat pe omonim abilitățile și abilitățile de bază ale acestei arte marțiale, insuflând o mare dragoste pentru karate [6] . Într-un interviu din 2018, Agaev descrie sosirea sa în karate după cum urmează:

La vârsta de șapte ani, am văzut prima dată filme cu Bruce Lee și m-am îndrăgostit imediat de karate. Și am început să-l rog pe tatăl meu să mă trimită la secție. Tatăl meu a fost un sportiv profesionist, a jucat în echipa de fotbal „Polad” (Sumgayit). M-a întrebat din nou dacă chiar vreau să fac karate, și nu fotbal, după care m-a adus la secțiunea la primul meu antrenor Rafael Mammadov. Și acum fac karate de 22 de ani. [7]

Agayev a început să cânte la primele competiții naționale. Curând, tânărul karateka care s-a dovedit a fost remarcat și invitat să se antreneze într-unul dintre renumitele cluburi sportive din Azerbaidjan „Budokan” sub conducerea lui Fizuli Musayev [6] . Vorbind pentru prima dată la campionatul de karate al republicii, Rafael și-a învins toți rivalii și a fost remarcat de președintele Federației de Karate din Azerbaidjan, Yashar Bashirov.

În competițiile internaționale, Agayev a participat pentru prima dată la echipa națională în 1997, la Cupa Mondială deschisă de la Miskolc ( Ungaria ). Cu toate acestea, primele sale spectacole au fost nereușite. În cele din urmă, în 1998, Agayev a câștigat Campionatul Open al Angliei. La primul său campionat mondial între cadeți și juniori, desfășurat în 2001 la Atena ( Grecia ), Rafael Agaev a ocupat locul 3 la proba pe echipe [6] , iar în 2002 la Koblenz (Germania) a devenit campion european printre cadeți la greutate. categorie până la 60 kg, învingând în finală un sportiv din Belgia [9] . În 2003, la Campionatul Mondial între cadeți și juniori de la Marsilia , Agayev a câștigat o medalie de bronz la categoria de greutate până la 65 kg [10] .

În 2003, Agayev a absolvit școala secundară nr. 21 [6] . La școală, Rafael, potrivit lui, a studiat prost. A primit cincisprezece doar la educație fizică și muncă. A sărit peste cursuri, nu și-a făcut temele, a luptat adesea - după propria sa recunoaștere, „aproape în fiecare zi am participat la un fel de încăierare, ceartă la școală” [11] . Profesorii l-au tras încă pe elevul neglijent în triple [12] .

Primele succese majore

În 2004, Rafael Agayev, la vârsta de 19 ani, a câștigat pentru prima dată Campionatul European de seniori la Moscova . În finală, a învins senzațional de trei ori campion mondial și de nouă ori campion european la divizia sa de greutate pe Alexander Biamonti.din Franta . Un an mai târziu, la Tenerife , Agaev, deși nu a ajuns pe podium la greutatea de 65 kg, a reușit să devină campion european la categoria de greutate deschisă, unde au concurat karateka, greutatea și dimensiunile cărora au depășit semnificativ datele lui Agaev [ 13] . În finala acestui turneu, Agayev l-a învins de două ori campion mondial la greutatea de până la 75 kg pe spaniol Ivan Leal Reglero[14] . În același an, Agayev a devenit campion european în rândul juniorilor la greutatea de până la 65 kg [15] . Tot în 2005, la primele Jocuri Islamice de Solidaritate de la Mecca ( Arabia Saudită ), Rafael Agayev a primit bronzul [16] .

În 2006, Agaev a câștigat Campionatul Mondial de Karate-do universitar de la New York , învingându-l pe campionul asiatic Yerzhan Kozhaev din Kazahstan în finala categoriei de greutate până la 70 kg [17] . În același an, la Tampere , Agayev a câștigat primul său titlu mondial, învingându-l în finală pe belgianul Diego van der Schick .[18] .

În 2007, Rafael Agaev a luat două medalii de aur la Campionatele Europene de la Bratislava , la greutatea sa (până la 70 kg) și la deschis [19] . În același an, a absolvit Academia de Stat de Cultură Fizică și Sport din Azerbaidjan , Facultatea de Sport de Luptă. Specialitatea Agaeva este antrenor-profesor de karate, la catedra „Luptele și metodele sale”. Din 2007 până în 2008, a servit în armată pe teritoriul regiunii Aghjabadi a Republicii. Ulterior, ca sportiv promițător, a fost transferat la Clubul Sportiv Central al Ministerului Apărării al Azerbaidjanului [6] .

Realizări ulterioare

În ianuarie 2008, Agayev a câștigat turneul Open de Paris [20] , iar în mai la Tallinn a devenit campion european la categoria de greutate deschisă (câștigându -l pe Yavuz Karamollaoglu în finală).din Turcia), medaliat cu argint la greutatea de până la 70 kg (a pierdut în finală în fața spaniolul Oscar Martins) și bronz la turneul pe echipe [21] .

În noiembrie 2008, la cel de-al 19-lea Campionat Mondial de la Tokyo , Agaev a câștigat două medalii de aur: la categoria de greutate până la 70 kg și la categoria de greutate absolută [22] , învingându-l pe karateca egipteană Tamer Mursi și, respectiv, pe grecul Spiridon Margaritopoulos, în luptele finale [23] .

În 2009, Agaev a luat aurul la greutatea de până la 75 kg la următorul Campionat European, desfășurat la Zagreb, învingându-l în finală pe italianul Luigi Busa .[24] . La același campionat, Agayev a luat o medalie de bronz la turneul pe echipe. În decembrie 2009, prin decret al Ministerului Tineretului și Sportului din Azerbaidjan, Rafael Agayev a primit titlul de Maestru Onorat al Sportului al Republicii Azerbaidjan pentru meritele sale în dezvoltarea culturii fizice în țară [25] .

În mai 2010, la Campionatele Europene de la Atena Agayev s-a întâlnit în lupta finală la categoria de greutate până la 75 kg cu un karateka local, câștigător repetat al Campionatelor Europene Georgy Tzanos. Agaev a câștigat cu scorul de 2:0 [26] și a devenit de șapte ori campion european. Tot la acest turneu, Agayev a luat o medalie de bronz în competițiile pe echipe [27] . În octombrie același an, la Campionatele Mondiale de la Belgrad , Rafael Agaev l-a învins în finală pe Luigi Bus din Italia și a devenit de patru ori campion mondial [28] . Cea mai dificilă la acest turneu, potrivit lui Agaev, a fost lupta din sferturile de finală cu karateka japoneză [29] . În turneul pe echipe, Agayev a câștigat argintul ca membru al naționalei Azerbaidjanului [30] .

La sfârșitul anilor 2000, unul dintre canalele de televiziune ruse a realizat un documentar despre Agayev, care se numea „Karate Diamond”. De atunci, mulți jurnaliști au început să pună aceste cuvinte în titlurile articolelor lor despre karateka azeră [29] . Chiar și președintele Federației Mondiale de Karate Antonio Espinosnumit Rafael Agayev „diamantul karate-ului mondial” [7] [31] .

În mai 2011, la cel de-al 45-lea Campionat European de la Zurich , Rafael Agayev a ocupat locul trei. În faza grupelor, a învins alternativ karateki din Luxemburg , Cehia , Slovenia și Elveția , dar în semifinale a pierdut în fața italianului Luigi Busa [32] .

În mai 2012, la cel de-al 47-lea Campionat European de la Tenerife , Agayev a ocupat locul trei [33] . În noiembrie același an, la cel de-al 21-lea Campionat Mondial de la Paris , Agayev a reușit să ajungă în finală, unde s-a întâlnit din nou cu Luigi Busa. Întâlnirea finală s-a încheiat cu scorul de 0:0, iar arbitrii au dat victoria italianului, care, în opinia lor, a fost mai activ [34] . Această decizie l-a supărat foarte mult pe Agaev [35] . După propria sa recunoaștere, a fost deprimat timp de șase luni, nu a comunicat cu nimeni și chiar a plâns [36] .

În mai 2013, la cel de-al 48-lea Campionat European de la Budapesta , Agayev a câștigat din nou o medalie de aur și a devenit de opt ori campion mondial. În faza grupelor, a reușit să învingă karateki din Austria, Slovacia , Portugalia , precum și „infractorul” său la ultimul campionat mondial, Luigi Busa, lupta cu care Agaev l-a numit „deosebit de principii”. Karateka azeră a numit lupta cu olandezul din finală cea mai dificilă dintre lupte [35] .

Pe 29 iunie, Rafael Agayev a fost distins cu Ordinul Gloriei pentru realizările înalte la Primele Jocuri Europene și marile merite în dezvoltarea sportului în Azerbaidjan [37] .

În ianuarie 2019, Agaev a devenit medaliatul cu argint al turneului Paris Open, pierzând în finală în fața lui Ken Nishimura din Japonia. Până atunci, mâna lui Agaev era rănită, în plus, timp de cinci ani, era îngrijorat de o accidentare la genunchi. Însă sportivul a refuzat operațiunea, încercând să nu rateze turneele de rating pentru a obține licența pentru Olimpiada [38] .

La Jocurile Europene din 2019, Agayev a luat o medalie de argint, pierzând doar în finală în fața medaliatului cu bronz de la Campionatele Europene din 2018 și 2019, ucraineanul Stanislav Goruna. Înainte de aceasta, a ocupat primul loc în grupa sa, învingându-l pe Joe Kellaway din Marea Britanie și pe Erman Eltemur din Turcia; duelul său cu Gabor Harspataki din Ungaria s-a încheiat la egalitate. În semifinale, Agaev l-a învins pe Pavel Artamonov din Estonia [39] .

Jocurile Olimpice

În februarie 2020, Rafael Agayev, după ce a obținut două victorii la turneul de rating de la Salzburg , a adus numărul de puncte de rating la 6795, a crescut avantajul față de urmăritorii săi și a câștigat o licență pentru Jocurile Olimpice de vară din 2020 de la Tokyo, în programul de care karate a fost inclus pentru prima dată [40] . Agayev și-a considerat principalii rivali de la Tokyo ca fiind italianul Luigi Busa, cu care concura de 14 ani, japonezul Ken Nishimura, iranianul Bahman Askari și ucraineanul Stanislav Goruna. [36]

Pe 6 august 2021, Rafael Agayev, după mulți ani de așteptare, și-a făcut debutul la Jocurile Olimpice. A fost considerat unul dintre principalii favoriți ai Jocurilor Olimpice. Agaev a concurat în Grupa B și a învins la început cu încredere pe Noah Bitch din Germania, Tsuneari Yahiro din Australia și Nurkanat Azhikanov din Kazahstan, garantându-și astfel un loc în semifinale. În a patra luptă din grupul său, Agaev s-a întâlnit cu italianul Luigi Busa. Această întâlnire a fost câștigată de Busa cu scorul de 3:1 și Agayev a avansat în semifinale de pe locul doi. Mai târziu, Agaev a recunoscut că l-a ajutat pe Busa să părăsească grupul [41] [42] [43] . Potrivit observatorilor sportivi, Agaev, privind o altă grupă, a ales să evite bătălia de semifinale împotriva lui Stanislav Goruna și, prin urmare, nu a dat prea mult în ultimul meci al grupei [43] .

În semifinale, Agayev l-a învins pe karateca maghiară Gabor Harspataki cu un scor mare de 7:0 iar în finală s-a întâlnit din nou cu Busa, care l-a învins pe Goruna în semifinale. Lupta finală s-a încheiat din nou în favoarea italianului. Luigi Busa a câștigat cu un punctaj minim, iar toate atacurile lui Agaev nu au adus rezultate. Cu toate acestea, Rafael Agayev a devenit primul karateka din Azerbaidjan care a reușit să câștige o medalie olimpică [44] . De asemenea, Agayev, după încheierea întâlnirii finale, a refuzat să dea mâna cu italianul, în ciuda faptului că acesta întinde mereu mâna rivalilor săi. Potrivit lui Agaev, Busa în finală „a făcut niște lucruri pe care nu ar fi trebuit să le facă” și nu a meritat o strângere de mână [42] . După luptă, Agaev a spus că în finală „s-a luptat cu judecătorii” deoarece nu i-au numărat lovitura [41] .

La întoarcerea la Baku, pe Aeroportul Internațional Heydar Aliyev, reprezentanții presei adunați, fanii, reprezentanții sportului și ai Federației de Karate l-au întâlnit pe Agayev ca pe un adevărat erou, iar la părăsirea clădirii aeroportului, a fost chiar ridicat și aruncat în aer. [45] .

Fapte interesante

Note

  1. ↑ 1 2 Azerbaidjanul „Brilliant of World Karate” nu a intrat în echipa națională . media.az (5 iunie 2018). Preluat la 30 iunie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  2. ↑ Alexander Zenyuk. Rafael Agayev: și legendele plâng . karate.ru (21 martie 2015). Preluat la 30 iunie 2019. Arhivat din original la 30 iunie 2019.
  3. ↑ Rəfael Ağayev „Qəbələ” də  (Azerb.) . gabalafc.az (1.5.2013). Preluat la 1 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  4. ↑ Cunoașterea Karate Stars: Rafael Aghayev, campion legendar care urmărește  visul olimpic . wkf.net . Site-ul oficial al Federației Mondiale de Karate (13.7.2018). Preluat la 30 iunie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  5. ↑ Rafael Agaev este singurul campion de cinci ori al planetei din lume . haqqin.az (1 noiembrie 2016). Preluat la 13 august 2021. Arhivat din original la 13 august 2021.
  6. ↑ 1 2 3 4 5 6 Rafael Agaev . karate.az Consultat la 30 iunie 2019. Arhivat din original la 17 iulie 2016.
  7. ↑ 1 2 3 Interviu al lui Rafael Agaev pentru redactorul-șef al site-ului web World of Karate. . karateworld.ru (21 martie 2014). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  8. ↑ Rafael Agayev əzizini itirdi . sputnik.az (10.04.2021). Preluat la 9 august 2021. Arhivat din original pe 9 august 2021.
  9. ↑ Al 29-lea Campionat European de Karate  . karate-bayern.de. Preluat la 1 iulie 2019. Arhivat din original la 11 mai 2021.
  10. ↑ Campionatele Mondiale de juniori și cadeți 2003 - 24.10.2003 - 26.10.2003  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 1 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  11. ↑ Rafael Agaev: „Dacă vrei cu adevărat să fii campion, fii el!” . gerunov.com. Preluat: 1 iulie 2019.
  12. ↑ „Sunt cel mai bun. Dar la fel ca toți ceilalți”. Interviu mare cu Rafael Agayev . news.day.az (7 noiembrie 2016). Preluat la 1 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  13. ↑ Rafael Agayev - o nouă armă azeră . azerisport.com (5 mai 2007). Preluat la 2 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  14. ↑ Campionatele Europene 2005 - 13.05.2005 - 15.05.2005  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 2 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  15. ↑ Campionatele europene de cadeți și juniori 2005 - 11.02.2005 - 13.02.2005  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 2 iulie 2019. Arhivat din original pe 7 noiembrie 2021.
  16. ↑ Secretul succesului de la Rafael Agaev. Diamond of world karate vorbește despre cariera sa  (azerb.) . 1știri.az Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  17. ↑ Eliminat și... pierdut . sports.kz (30 august 2006). Preluat la 3 iulie 2019. Arhivat din original la 3 iulie 2019.
  18. ↑ Campionatul Mondial 2006 - 12.10.2006 - 15.10.2006  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 3 iulie 2019. Arhivat din original la 3 iulie 2019.
  19. ↑ Campionatele Europene 2007 - 05/04/2007 - 05/06/2007  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 3 iulie 2019. Arhivat din original pe 7 noiembrie 2021.
  20. ↑ Open de Paris 2008 - 19.01.2008 - 20.01.2008  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 4 iulie 2019. Arhivat din original la 19 iunie 2019.
  21. ↑ Campionatul European 2008 - 05/02/2008 - 05/04/2008  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 4 iulie 2019. Arhivat din original la 19 iunie 2019.
  22. ↑ Karateka Rafael Agaev a câștigat al doilea aur la Campionatele Mondiale de la Tokyo . ştiri.day.az (2008). Preluat la 7 august 2021. Arhivat din original la 7 august 2021.
  23. ↑ Campionatul Mondial 2008 - 13.11.2008 - 16.11.2008  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 9 august 2021.
  24. ↑ Agaev - de cinci ori! . azerisport.com (2009). Preluat la 15 iulie 2019. Arhivat din original la 15 iulie 2019.
  25. ↑ İdmançılara və məşqçılərə fəxri adlr təqdim edildi  (Azerb.) . azsport.az (2010). Preluat la 1 iulie 2019. Arhivat din original la 1 iulie 2019.
  26. ↑ Atletul din Azerbaidjan Rafael Agayev a devenit de zece ori campion european . azertag.az (8 mai 2010). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  27. ↑ Campionatul European 2010 - 05/07/2010 - 05/09/2010  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 9 august 2021.
  28. ↑ Karateka azerbaigian Rafael Agayev a devenit din nou campion mondial . 1news.az (30 octombrie 2010). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  29. ↑ 1 2 „Diamond” a clipit din nou . regionplus.az. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  30. ↑ Campionatul Mondial 2010 - 27.10.2010 - 31.10.2010  (ing.) . karaterec.com. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 9 august 2021.
  31. ↑ Karate diamond - Rafael Mahir oglu Agayev . srrb.ru. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  32. ↑ Karateka Rafael Agayev a câștigat o medalie la Campionatele Europene din Elveția . 1știri.az Preluat la 12 august 2021. Arhivat din original la 12 august 2021.
  33. ↑ Rafael Agaev a rămas fără aur european . azerisport.com. Preluat la 13 august 2021. Arhivat din original la 13 august 2021.
  34. ↑ Atleții azeri au evoluat cu succes la Campionatul Mondial de Karate din Franța . azertag.az. Preluat la 12 august 2021. Arhivat din original la 12 august 2021.
  35. ↑ 1 2 Karate Diamond . regionplus.az. Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  36. ↑ 1 2 Rafael Agayev: A petrecut 108 lupte pentru a obține o licență olimpica . azerisport.com (24 martie 2020). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 7 noiembrie 2021.
  37. ↑ Ordinul Președintelui Republicii Azerbaidjan privind decernarea câștigătorilor Primelor Jocuri Europene și a persoanelor care au contribuit la dezvoltarea sportului în Azerbaidjan  // Site-ul oficial al Președintelui Republicii Azerbaidjan. — 29 iunie 2015.
  38. ↑ Rafael Agaev: „A trebuit să aleg: fie operație și tratament pentru accidentări, fie Jocurile Olimpice” . 1news.az (31 ianuarie 2019). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  39. ↑ Rafael Agayev a pierdut finala Jocurilor Europene . azerisport.com (30 iunie 2019). Preluat la 30 iunie 2019. Arhivat din original la 7 noiembrie 2021.
  40. ↑ Rafael Agayev a câștigat licența olimpică . Preluat la 24 aprilie 2021. Arhivat din original la 24 aprilie 2021.
  41. ↑ 1 2 Rafael Agaev: Am decis să-l ajut pe Busa să iasă din lot, iar în finală s-a luptat și cu arbitrii . azerisport.com (6 august 2021). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 8 august 2021.
  42. ↑ 1 2 Rafael Agaev: Aștept de 30 de ani ca karate-ul să fie inclus în programul olimpic. Fericit medalie de argint . 1news.az (6 august 2021). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 8 august 2021.
  43. ↑ 1 2 Tokyo 2020. Șapte momente importante ale Azerbaidjanului . azerisport.com (8 august 2021). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 8 august 2021.
  44. ↑ Primul argint olimpic al Azerbaidjanului la Tokyo . azerisport.com (6 august 2021). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 8 august 2021.
  45. ↑ Cu muzică și steaguri: l-au întâlnit pe Rafael Agayev la Baku . az.sputniknews.ru (9 august 2021). Preluat la 11 august 2021. Arhivat din original la 11 august 2021.
  46. ↑ Premiera filmului „Nu te teme, sunt cu tine! 1919” la Baku – 32 de ani mai târziu, sau Povestiri interesante (FOTO) . Trend.Az (16 noiembrie 2013). Preluat la 29 august 2021. Arhivat din original la 30 august 2021.

Link -uri

Filmare

  Accesați articolul Wikidata  În rețelele sociale
Site-uri tematice