Agrafie
Agrafia (din altă greacă ἀ- - un prefix cu sensul de absență și γράφω - scriu) - pierderea abilității de a scrie cu păstrarea intelectului și fără o dereglare în coordonarea mișcărilor membrelor superioare; apare cu afectarea secțiunilor posterioare ale girusului frontal superior din emisfera stângă la dreptaci.
Se poate manifesta printr-o pierdere totală a capacității de a scrie, într-o denaturare grosolană a ortografiei cuvintelor, omisiuni, incapacitatea de a lega litere și silabe. Afazia agrafia apare cu afazie , când cortexul temporal stâng este afectat și este cauzată de defecte ale auzului fonemic și ale memoriei auditiv-vorbire. Agrafia apractică apare cu afazie ideatică, constructivă - cu afazie constructivă. Se distinge și agrafia pură, neasociată cu alte sindroame și datorată leziunilor secțiunilor posterioare ale celui de-al doilea gir frontal al emisferei dominante.
Vezi și
Literatură
- Guba G.P. Manual de semiologie neurologică. - Ed. a II-a. - Kiev. 1983 - 520 p.
 Dicționare și enciclopedii |
|
|---|