Anhidridele acizilor carboxilici sunt compuși cu formula generală R 1 CO−O−COR 2 în care două grupări acil sunt atașate la același atom de oxigen [1] . În funcție de natura grupărilor acil, anhidridele pot fi „simple” (R 1 \u003d R 2 , de exemplu, anhidridă acetică (CH 3 CO) 2 O, mixte (diferite resturi acil) sau ciclice (R 1 și R 2 sunt părți ale aceleiași molecule) [2] .
Anhidrida formică cu formula H−CO−O−CO−H (C 2 H 2 O 3 ) nu există sub formă liberă.
Anhidridele pot fi considerate formal ca un produs de condensare a două grupe -COOH:
Unele anhidride ciclice, cum ar fi anhidrida ftalică , se formează atunci când acizii corespunzători sunt încălziți. În cazul sintezei anhidridelor din acizi alifatici, se folosesc agenți de deshidratare - în special anhidrida fosforică în sinteza anhidridei acetice din acid acetic:
sau carbodiimide , care reacționează cu acizii carboxilici pentru a forma O-acilizouree - compuși foarte reactivi care pot acila acizii carboxilici:
În cele mai multe cazuri, anhidridele sunt sintetizate prin acilarea acizilor carboxilici sau a sărurilor acestora. De exemplu, prin acilarea formiatului de sodiu cu fluorură de formil, se poate obține anhidridă formică instabilă [3] :
Când acilarea acizilor carboxilici în practica de laborator, complexele de halogenuri de acid carboxilic cu piridină [4] sau cetene , care sunt formal anhidride interne ale acizilor carboxilici, sunt de obicei utilizate ca agenți de acilare:
Acilarea acidului acetic cu cetenă este o metodă industrială pentru sinteza anhidridei acetice.
Anhidridele sunt agenți de acilare și reacționează cu diferiți nucleofili:
formând esteri (Nu = OR), amide (Nu = NR 1 R 2 ), hidrazide (Nu = HNNR 1 R 2 ), etc.