Antioh din Siracuza

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 16 iulie 2018; verificările necesită 5 modificări .

Antioh din Siracuza ( greacă veche Ἀντίοχος ὁ Συρακούσιος ) a fost un istoric, logograf sicilian care a trăit în secolul al V-lea î.Hr. e. Despre viața lui nu se știe aproape nimic. S-au păstrat fragmente din lucrările sale [1] , prin care se poate aprecia fiabilitatea destul de mare a informațiilor pe care le-a furnizat.

Lucrări

Antioh din Siracuza, care a lăsat studiilor antichității lucrările „Istoria Siciliei” (9 cărți), scrise în jurul anului 424 î.Hr. e., pe care s-a bazat Tucidide [2] și „Istoria Italiei” (1 carte), în care a afirmat existența unei a treia Rome , cea mai veche , fondată înainte de războiul troian . Lucrarea, în special, vorbește despre Sikel (Sicul), care a fugit din Roma antică și a fost primit ca oaspete de Morget , regele Italiei (adică, Peninsula Brettiană), și-a stabilit puterea și a împărțit poporul Sikel . În aceeași lucrare, el a fost primul care a definit Italia ca o țară la sud de râul Laos , extinzându-se la est de Metapontum , și a inclus Tarantul în Iapygia [ 3] .

Antioh a scris, de asemenea, un eseu despre istoria grecilor occidentali, relația lor cu fenicienii , tirrenienii și triburile indigene. A inclus informații despre centrele doriene ale Siciliei, legătura lor etnică cu orașul din care a venit. Printre orașele vest-ionice menționate se numărau Rhegium , Elea , Alamia , Siris , Posidonia , Massalia . Antioh a aderat la un sistem de relații pașnice în procesul de colonizare. Când descrie colonizarea Italiei, Antioh este adesea menționat de Strabon și Dionisie din Halicarnas .

Inclusiv lucrările lui Antioh din Siracuza, împreună cu lucrările lui Hecateus din Milet , Hanno și Himilcon , au servit drept surse pentru „ Periplus Pseudo-Scylacus ”.

Note

  1. ↑ Vezi Müller, Fragmenta Historicorum Graecorum, 1841, vol. I, p. 181-184; și cea mai recentă ediție a lui Jacobi: Die Fragmente der griechischen Historiker (FGrHist), nr.555.
  2. ↑ Buzeskul V.P. Introducere în istoria Greciei. Prelegeri despre istoria Greciei. O trecere în revistă a surselor și o schiță a dezvoltării istoriei grecești în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. SPb. 2005
  3. ↑ Strabon . Geografie. VI, p. 254

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii