Anfossi, Pasquale
Pasquale Anfossi |
---|
ital. Pasquale Anfossi |
Pasquale Anfossi |
Numele complet |
Bonifacio Domenico Pasquale Anfossi |
Data nașterii |
5 aprilie 1727( 05.04.1727 ) |
Locul nașterii |
|
Data mortii |
februarie 1797 [1] [2] [3] |
Un loc al morții |
Roma , Italia |
Țară |
Italia |
Profesii |
compozitor |
Ani de activitate |
1763-1797 |
Instrumente |
vioară |
genuri |
operă |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Pasquale Anfossi ( italian : Bonifacio Domenico Pasquale Anfossi , 5 aprilie 1727 , Taggia - februarie 1797 , Roma ) a fost un compozitor italian din secolul al XVIII-lea .
Biografie
Pasquale Anfossi s-a născut la 5 aprilie 1727 în Taj. În tinerețe și-a dorit să devină muzician și din 1744 până în 1752 a studiat vioara la Conservatorul din Loreto din Napolitană, iar apoi a lucrat ca violonist în orchestra Operei timp de zece ani.
După aceea, a decis să devină el însuși compozitor și a luat lecții de compoziție de la Durante , Sacchini și Picchini . Prima sa operă a fost „La serva spiritosa”, premiera a avut loc la carnavalul din 1763 la Roma, cu toate acestea, chiar și după aceea a continuat să studieze cu Sacchini pentru o vreme, completându-și operele.
Succesul i-a venit în 1773 , când a pus în scenă opera buffa Străinul persecutat la Roma.
În anii șaptezeci, Anfossi a lucrat la Roma și Veneția. Printre operele sale din această perioadă se numără Grădinarul imaginar (1774).
Până în 1782, a scris aproximativ 30 de opere, care au fost reprezentate în principal la Veneția și Roma. În 1782, Anfossi a devenit director muzical al Theatre Royal, Londra , unde cinci dintre operele sale au fost interpretate până în 1786. Primul dintre ele, „Triumful Constancei”, s-a bucurat de un mare succes. După eșecul celei de-a cincea opere, despre care unul dintre critici a scris: „Muzica suferă de o monotonie obositoare”, Anfossi și-a pus în scenă operele la Praga, Dresda și Berlin, apoi s-a întors în Italia.
Opera buffa „The Follies of the Jealous” la carnavalul roman din 1787 l-a făcut din nou popular. Cu toate acestea, deja în 1790, inspirația compozitorului s-a epuizat și s-a ocupat aproape exclusiv de muzică bisericească, devenind dirijor al Bazilicii San Giovanni in Laterano din Roma până la moartea sa, în februarie 1797 .
Creativitate
Anfossi a creat peste 70 de opera seria și pasionați de operă și 20 de oratori. Lucrările sale timpurii semănau cu stilul profesorilor săi: Picchini și Sacchini, dar de-a lungul timpului a dezvoltat un stil deosebit. Cu ajutorul instrumentelor de suflat, a obținut o mai mare expresivitate. Până la mijlocul anilor '70, părea să prefere arii da capo de modă veche în opera sa seria . Anfossi a avut un punct slab pentru momentele și personajele sentimentale.
În general, muzica lui a fost adesea criticată pentru că nu este suficient de dramatică. Operele lui buffa erau mult mai slabe decât cele ale contemporanilor săi: Cimarosa și Paisello , ceea ce nu se poate spune despre opera sa seria.
Operele lui Anfossi au fost foarte populare, unele dintre ele fiind jucate în afara Italiei, inclusiv la Sankt Petersburg, Paris, Londra și Viena. Pentru producțiile operelor sale din Viena, Mozart a scris două arii inserate.
Multă vreme Anfossi a fost uitat, el a fost eclipsat de compozitori ai secolului al XIX-lea precum Salieri , Rossini sau Mozart . Goethe , când era directorul teatrului din Weimar, a pus în scenă opera La Maga Circe. El a revizuit libretul pentru acesta împreună cu Christian Vulpius .
Abia în ultimii douăzeci de ani operele lui Anfossi au început să reapară în diverse producții.
Lucrări
Opere
- La serva spiritosa - Roma, Teatro Capranica (1763)
- Lo sposo di tre e marito di nessuna, cu Pietro Alessandro Guglielmi - Napoli, Teatro Nuovo sopra Toledo (1763)
- Il finto medico - Napoli, Teatro Nuovo sopra Toledo (1764)
- Fiammetta generosa, cu Nicolò Piccini - Napoli, Teatro dei Fiorentini (1766)
- I matrimoni per dispetto - Napoli, Teatro Nuovo sopra Toledo (1767)
- La clemenza di Tito - Roma, Teatro di Torre Argentina (1769)
- Cajo Mario - Veneția, Teatrul San Benedetto (1770)
- Armida - Torino, Teatro Regio (1770)
- Quinto Fabio - Roma, Teatro delle Dame (1771)
- Il barone di Rocca Antica, cu Carlo Franchi - Roma, Teatro delle Dame (1771)
- Nitteti - Napoli, Teatrul San Carlo (1771)
- Alessandro nell'Indie - Roma, Teatro di Torre Argentina (1772)
- L'amante confuso - Napoli, Teatro dei Fiorentini (1772)
- Străinul persecutat / La Giannetta, ossia l'incognita perseguitata - Roma, Teatro delle Dame (1773)
- Antigono - Veneția, Teatrul San Benedetto (1773)
- Demofoonte - Roma, Teatro di Torre Argentina (1773)
- Lucio Silla - Veneția, Teatro Grimani di San Samuele (1774)
- „Grădinarul imaginar” / La finta giardiniera - Roma, Teatro delle Dame (1774)
- Olimpiade - Veneția, Teatrul San Benedetto (1774)
- Il geloso in cimento o la vedova bizzarra - Viena, Burgtheater (1774)
- La contadina incivilita - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1775)
- Didone abbandonata - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1775)
- L'avaro - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1775)
- La vera costanza - Roma, Teatro delle Dame (1776)
- Montezuma - Reggio Emilia, Teatro Antico detto il Monte di pietà (1776)
- L'Americana in Olanda - Veneția, Teatro Grimani di San Samuele (1776)
- La donna instabile - Viena, Burgtheater (1776)
- Isabella e Rodrigo, o la costanza in amore - Veneția, Teatro Grimani di San Samuele (1776)
- Il Principe di Lagonegro, ossia l'innocente premiata - Florența, Teatro degli Infuocati în Via del Cocomero (1777)
- La fedeltà nelle angustie - Florența, Teatro degli Immobili în Via della Pergola (1777)
- Il curioso indiscreto - Roma, Teatro delle Dame (1777)
- Gengis-Kan - Torino, Teatro Regio (1777)
- Adriano in Siria - Padova, Teatro Nuovo (1777)
- Lo sposo disperato - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1777)
- La vaga Frascatana contrastata dagli amori umiliati - Ravenna, Teatro Nobile (1777)
- Ezio - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1778)
- Il controgenio - Roma, Teatro Valle (1778)
- La forza delle donne - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1778)
- Azor re di Kibinga - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1779)
- Cleopatra - Milano, Teatro alla Scala (1779)
- Il matrimonio per inganno - Florența, Teatro degli Infuocati în Via del Cocomero (1779)
- Amor constant - Roma, Teatrul Capranica (1779)
- Tito nelle Gallie - Roma, Teatro delle Dame (1780)
- La finta cingara per amore - Veneția, Teatro San Giovanni Crisostomo (1780)
- I viaggiatori felici - Veneția, Teatro Grimani di San Samuele (1780)
- La vedova scaltra - Rovigo, Teatro Roncale (1780)
- Lo sposo per equivoco - Roma, Teatro Capranica (1781)
- L'Infante di Zamora - Paris, Menus Plaisir per conto dell'Opera (1781)
- I vecchi burlati - Londra, Haymarket (1781)
- Gli amanti canuti - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1781)
- L'imbroglio delle tre spose - Florența, Teatro degli Immobili în Via della Pergola (1781)
- Il trionfo di Arianna - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1781)
- Zemira - Veneția, Teatrul San Benedetto (1781)
- Il disprezzo - Veneția, Teatro Grimiani di San Samuele (1782)
- „Triumful Constancei” / Il trionfo della costanza - Londra (1782)
- Le gelosie fortunate - Torino, Teatro Carignano (1783) (adăugat pentru producția de la Viena de Mozart în mai 1788)
- Issipil - Londra, Haymarket (1784)
- Le due gemelle - Londra, Haymarket (1784)
- La pazza per amore - Correggio, Teatro Pubblico (1785)
- L'Inglese in Italia - Londra, Haymarket (1786)
- „Folies of the Jealous” / Le pazzie de' gelosi - Roma, Teatro Valle (1786)
- Creso - Roma, Teatro di Torre Argentina (1786)
- Sedecia - Florența, Teatro degli Immobili în Via della Pergola (1787)
- L'orfanella americana - Veneția, Teatro Giustiniani di San Moisè (1787)
- Erifile - Lucca, Teatro Pubblico (1787)
- Artaserse - Roma, Teatro delle Dame (1788)
- I matrimoni per fanatismo - Napoli, Teatro del Fondo della Separazione di Lucri (1788)
- La maga Circe - Roma, Teatro Valle (1788)
- La gazzetta, ossia il baggiano burlato - Roma, Teatro Valle (1789)
- "Zenovia din Palmyra" / Zenobia în Palmira - Veneția, Teatro San Benedetto (1789)
- Gli artigiani - Dresda, Teatro della Corte Elettorale (1793)
- L'amor artigiano - Pavia, Teatro De' Quattro Signori Compadroni attuali Fraschini (1797)
Opere de autor îndoielnic
- Lucio Papirio - Roma, Teatro delle Dame (1771)
- I visionari - Roma, Teatro delle Dame (1771)
- Orlando paladino - Viena, Hoftheater (1778)
- Le gelosie villane - Casale Monferrato, Teatro Secchi (1779)
- La finta ammalata - Parma, Teatro di Corte (1782-83)
- Chi cerca trova - Florența, Teatro degli Infuocati în Via del Cocomero (1783 sau 1789)
- Gli sposi in commedia - Piacenza, Teatro Ducale (1784)
- Il cavaliere per amore - Berlin, Teatrul Königliches (1784)
- La villanella di spirito - Roma (1787)
- L'antiquario - Paris, Théâtre Feydeau (1789)
Cantate
- I dioscuri (libret de Saverio Mattei, 1771, Napoli)
- L'armonia (libret de Mattia Butturini, 1790, Veneția)
Muzica bisericeasca
oratoriile
- La madre dei Maccabei (libret de Giuseppe Barbieri, 1765, Roma)
- Noe sacrificium (1769, Veneția sau Florența)
- Carmina sacra camenda in nosocomio pauperum derelictorum (1773, Veneția)
- Ierusalim eversa (1774, Veneția)
- David contra Philisthaeos (1775, Veneția)
- Giuseppe riconosciuto (libret de Pietro Metastasio, 1776, Roma)
- Carmina sacra recinenda a piis virginibus (1776, Veneția)
- Samuelis umbra (1777, Veneția)
- Virginis assumptae triumphus (1780, Veneția)
- La nascita del Redentore (libret de Giacomo Gregorio, 1780, Roma)
- Esther (1781, Veneția)
- La Betulia liberata (libret de Pietro Metastasio , 1781)
- Sedecias (1782, Veneția)
- Il sacrificio di Noè uscito dall'arca (1783, Roma)
- Prodigus (1786, Veneția)
- Sant'Elena al Calvario (libret de Pietro Metastasio, 1786, Roma)
- Ninive conversa (1787, Veneția)
- Il figliuol prodigo (libret de Carlo Antonio Femi, 1792, Roma)
- La morte di San Filippo Neri (libret de Carlo Antonio Femi, 1796, Roma)
- Gerico distrutta
- Il convito di Baldassare
- Per la nascita di Nostre Signore Gesu Cristo
- 6 luni
- 8 motete
- mulți psalmi și alte lucrări
Muzică instrumentală
- 67 de simfonii
- menuete pentru 2 viori si violoncel
- 5 cvintete
Note
- ↑ Riemann G. Anfossi // Dicţionar muzical : Traducere din ediţia a 5-a germană / ed. Yu. D. Engel , trad. B. P. Yurgenson - M . : Editura muzicală a lui P. I. Yurgenson , 1901. - T. 1. - S. 44.
- ↑ Baza de date a Autorității Naționale Cehe
- ↑ 1 2 Archivio Storico Ricordi - 1808.
Link -uri
Site-uri tematice |
|
---|
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
---|
|
|