Bagras

Fortăreață
bagras
greacă Πάγραι braț.  Պաղրաս

Vedere asupra bisericii și castelului din Bagras
36°23′53″ s. SH. 36°13′12″ in. e.
Țară  Curcan
Ilche Iskenderun
Stilul arhitectural Arhitectura bizantină
Data fondarii XII - XIII secol
Stat ruina
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Baghras sau Gaston este o  fortăreață din secolele XII  - XIII construită la pasajul principal sudic din Amanus și a servit drept poartă de intrare către regatul armean al Ciliciei .

Istorie

Cetatea a fost construită la ieșirea de sud din Cheile Beilanului , principalul pasaj sudic din Amanus. Cetatea controla comunicațiile între Cilicia și nordul Siriei. Pentru stăpânirea cetăţii a existat o luptă acerbă între regatul armean al Ciliciei şi Principatul Antiohiei . Drept urmare, această luptă a provocat un conflict la începutul secolului al XIII-lea între Levon I și ospitalieri, pe de o parte, și templieri și papa Inocențiu al III-lea, pe de altă parte [1] .

Până la sfârșitul secolului al XII-lea , Levon al II -lea a decis să reia pasajul principal care leagă Cilicia de Antiohia . Trecerea era controlată de la Castelul Baghras , pe care Saladin îl luase de la templieri. După ce a aflat despre ofensiva viitoare a cavalerilor germani, Saladin a părăsit cetatea după ce a distrus toate fortificațiile. Profitând de acest moment, Levon ocupă castelul, după care face reparații și construiește noi fortificații. Templierii, aflând despre acest lucru, au cerut conducătorului armean să renunțe la cetate, la care Levon a refuzat. Ca urmare, a avut loc o întrerupere a relațiilor cu Cavalerii Templieri și papalitatea Antiohiei [2]

În 1193, având în vedere moartea lui Saladin , s-a creat o situație favorabilă anexării Antiohiei la ținuturile armene. Un an mai târziu, în 1194, Bohemond al III -lea a fost capturat de regele armean lângă Baghras , pentru eliberarea căruia a fost nevoie de o sosire specială în Sis a regelui Ierusalimului Henric de Champagne . Condiția pentru eliberare a fost renunțarea la pretențiile lui Bohemond al III-lea către Bagras și extrădarea lui Alice, nepoata lui Ruben al III -lea , pentru a se căsători cu Raymond, fiul cel mare al lui Bohemond al III -lea [2] .

La 25 august 1211, Wilbrand din Oldenburg , care a vizitat aceste locuri , a descris cetatea după cum urmează:

Un castel foarte puternic […] la marginea munților armeni, care controlează cu succes pasajele și drumurile din regiune; este în mâinile proprietarului acestui teritoriu, regele Armeniei. Templierii contestă proprietatea asupra acestui castel, care domină Antiohia vecină, la patru mile distanță .[3]

În 1219, guvernatorul castelului a fost unul dintre puternicii prinți armeni - Atom , care, după moartea lui Levon al II-lea, a devenit regent al moștenitoarei tronului Zabel [4]

În iulie 1305, în apropierea castelului a avut loc o bătălie în care trupele armene au provocat o înfrângere zdrobitoare sarazinilor care au invadat regatul [5] . În timpul bătăliei, din cei 7.000 de sarazini, aproximativ trei sute de oameni au supraviețuit [6] [7]

Note

  1. Claude Mutafian // Ultimul regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT, p. 32 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7
  2. 1 2 Claude Mutafian // Ultimul regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT p. 42 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7
  3. Claude Mutafian // Ultimul regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT, p. 50 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7
  4. Claude Mutafian // Ultimul Regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT, p. 54 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7
  5. Vahan M. Kurkjian // A History of Armenia // The Kingdom of Cilician Armenia - Mongol Invasion Arhivat 22 mai 2020 la Wayback Machine // Capitolul XXX. str.253
  6. Claude Mutafian // Ultimul regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT, p. 77 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7
  7. Claude Mutafian // Ultimul regat al Armeniei // Editura MEDIACRAT, p. 85 (161) 2009 - ISBN 978-5-9901129-5-7