Bergunyu, Pierre
Pierre Bergounio [2] ( fr. Pierre Bergounioux , născut la 25 mai 1949 , Brive-la-Gaillard ) este un scriitor , critic literar și sculptor francez.
Contribuția lui Bergogne este văzută ca o carte mare, în care savanții literari compară poetica și structura operelor sale cu cele ale lui Claude Simon și Pierre Michon . În 2009 , contribuția sa a fost recunoscută cu Premiul Roger Cahua.
Biografie și muncă
Născut în 1949 la Brive-la-Gaillard . A studiat la Ecole Normale de Saint Cloud. În 1986 a fost distins cu Premiul Alain-Fournier . Multă vreme a predat la facultate. Acum predă la Școala Națională Superioară de Arte Plastice din Paris . Trăiește în Corrèze , o suburbie a Parisului.
Cărțile sale, scrise într-un stil deosebit de poetic, încearcă să elucideze problemele dureroase ale originii omului și pierderii rădăcinilor sale, nu numai în sens geografic, ci și ontologic. Lucrările lui Bergunyu sunt o încercare de a reduce decalajul dintre copilărie și maturitate. Este vorba și despre propria ignoranță și despre absurditatea lumii. La fel ca William Faulkner , căruia i-a dedicat o carte separată și o serie de articole, „între tristețe și inexistență, a ales tristețea”. Bergunyu a scris și o carte despre școală cu titlul ironic School: Mission Accomplished (2006).
Pierre Bergunyu s-a jucat în filmul „Muzica noastră” (Notre musique, ( 2004 ) de Jean-Luc Godard .
Este fratele scriitorului și lingvistului Gabriel Bergogne .
Lucrări
- „Catherine”, Gallimard (1984)
- „Ce pas et le suivant”, Gallimard (1985)
- „La bête faramineuse”, Gallimard (1986)
- „La maison rose”, Gallimard (1987)
- „L’arbre sur la rivière”, Gallimard (1988)
- "C'était nous", Gallimard (1989)
- „Johan Zoffany, Vénus sur les eaux”, cu Bernadette de Boysson, edițiile William Blake & Co. (1990)
- „La mue”, Gallimard (1991)
- „L'orphelin”, Gallimard (1992), ISBN 2-07-072712-2 ; reeditat în seria „L'imaginaire” (2009)
- „Le matin des origines”, Verdier (1992), ISBN 2-86432-133-5
- „Le Grand Sylvain”, Verdier (1993), ISBN 2-86432-176-9
- „La Toussaint”, Gallimard (1994)
- „La casse”, Fata Morgana (1994)
- „Points cardinaux”, Fata Morgana (1994)
- "L'immémorable", cu Magdi Senadji, ediții À une soie (1994)
- „Au jour consumé”, cu Jean-Michel Fauquet, éditions Filigranes (1994)
- „Miette”, Gallimard (1995) et Folio (1996), Prix France Culture
- "La cécité d'Homère. Cinq leçons de poétique", éditions Circé (1995)
- „D'abord, nous sommes au monde”, cu Alain Turpault, éditions du Laquet (1995)
- „Æneis”, cu Philippe Ségéral, Fondation Paribas (1995)
- „La mort de Brune”, Gallimard (1996) și Folio (1997)
- „Le chevron”, Verdier (1996)
- „Haute tension”, ediții William Blake & Co. (1996)
- „Le bois du chapitre”, ediții Théodore Balmoral (1996)
- „Les choses mêmes”, cu François Pons, edițiile Les Cahiers de l'atelier (1996)
- „La ligne”, Verdier (1997)
- „L'empreinte”, ediţiile François Janaud (1997); stuf. Fata Morgana (2007)
- „La demeure des ombres”, ediții Art & Arts (1997)
- „Kpelie”, Les Flohic editeurs (1997)
- „Conversations sur l'Isle”, întreținere cu Tristan Hordé, edițiile William Blake & Co. (1998)
- "La puissance du souvenir dans l'écriture. L'effet Zeigarnik", ediţii Pleins Feux (2000)
- „Le premier mot”, Gallimard (2001)
- „Les forges de Syam”, editions de l'Imprimeur (2001); stuf. Verdier poche (2007)
- „Simple, magistraux et other antidotes”, Verdier (2001)
- „Un peu de bleu dans le paysage”, Verdier (2001)
- „B-17 G”, Les Flohic éditeurs (2001); stuf. Argol (2006)
- „François”, ediții Francois Janaud (2001)
- „Jusqu’À Faulkner”, Gallimard (2002)
- „Aimer la grammaire”, Nathan (2002)
- „L'héritage”, entretiens avec Gabriel Bergounioux, Les Flohic éditeurs (2002); stuf. Argol (2008)
- „Ordalies”, cu Jean-Michel Fauquet, edițiile Filigranes (2002)
- „Înapoi în anii şaizeci”, Verdier (2003)
- „Univers Préférables”, Fata Morgana (2003)
- „Bréviaire de littérature à l'usage des vivants”, Bréal (2004)
- „Le fleuve des ages”, Fata Morgana (2005)
- "Pycniques et leptosomes. Sur C.-A. Cingria", Fata Morgana (2005)
- "Carnet de notes. Journal 1980-1990", Verdier (2006)
- "L'invention du present", Fata Morgana (2006)
- „La fin du monde en avançant”, Fata Morgana (2006)
- „Școala: misiune îndeplinită”, éditions les Prairies ordinaires (2006)
- „Siderotherapie”, Tarabuste (2006)
- „Où est le passé”, întreținere cu Michel Gribinski, l'olivier (2007)
- "Carnet de notes. Journal 1991-2000", Verdier (2007)
- „Années folles”, Circa 1924 (2008)
- Agir, ecrire, Fata Morgana (2008)
- „Couleurs”, Fata Morgana (2008)
- „Une chambre en Hollande”, Verdier (2009) ISBN 978-2-86432-568-0
- „Deux querelles” („Une cadette épineuse” suivi de „L’humanité divisée”), éditions Cécile Défaut (2009)
- „Deux écrivains français”, ediții Fario (2009)
- „Chasseur à la manque”, Gallimard (2010)
- „Les restes du monde”, cu Joël Leick, Fata Morgana (2010)
- „Le Baiser de sorcière”, Argol (2010)
- „La Fin du monde en avançant”, Fata Morgana (2011)
- „Trois années”, Fata Morgana (2011)
- "Carnet de notes. Journal 2001-2010", Verdier (2011)
- „Peindre astăzi, Philippe Cognée”, Galilée (2012)
Pierre Bergunyu este, de asemenea, autorul a numeroase texte publicate în reviste și colecții colective.
Note
- ↑ https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb12012444v
- ↑ pronunția numelui de familie . Preluat la 11 februarie 2018. Arhivat din original la 29 martie 2016. (nedefinit)
Literatură
- Revue Théodore Balmoral, numéro 45 (hiver 2003-2004): „Compagnies de Pierre Bergounioux” (Texte ale multor autori despre Bergounio, texte inedite de Bergouniu, bibliografie, biografie).
- Jean-Paul Michel, "" La deuxième fois ", Pierre Bergounioux sculpteur" (fotografii Baptiste de Belcour), William Blake & co. éditeur ( 1997 ).
- Vincent Pélissier, „Autour du Grand Plateau. (Pierre Bergounioux, Alain Lercher, Jean-Paul Michel, Pierre Michon, Richard Millet)”, Tulle, Editions Mille Sources, 2002.
- Jean-Pierre Richard, „La blessure, la splendeur” în „l’etat des choses”, Gallimard, 1990.
Link -uri