Prințul Alexandre-Hippolyte-Balthazar de Bournonville ( franceză Alexandre-Hippolyte-Balthazar de Bournonville ; 5 ianuarie 1616 - 20 august 1690 , Pamplona ) a fost un conducător militar și om de stat al Spaniei și al Sfântului Imperiu Roman .
Fiul ducelui Alexandru I de Bournonville și al Annei de Melun.
Comte de Henin-Lietard, Baron de Caumont, Seigneur de Ranchicourt, Divion, Menil, Furne, Bondu, Vasquechal, Tamiz.
A crescut la Bruxelles la curtea infantei Isabella . În 1626 a primit o companie de infanterie. În 1633 a fost trimis de tatăl său să studieze la Paris, de unde în 1637 s-a mutat la curtea ducelui de Savoia. În anul următor a devenit căpitan în regimentul contelui von Rietberg, cu care a luptat în Germania, inclusiv în timpul cuceririi lui Kreuznach în 1640 și a Dorstein în 1641. În același an, a primit un regiment de infanterie germană, iar în 1643 un guvernator la Hamm , capitala comitatului Mark . El a apărat mănăstirea monahală locală de agresiunea populației locale, care a adoptat protestantismul. După ce a fortificat orașul, el a zădărnicit planurile hessienilor și suedezilor generalului Königsmark , care intenționau să atace acest loc.
În 1644 a fost guvernator la Meppen , o fortăreață în Episcopia de Münster . După încheierea campaniei, a revenit la postul său din Hamm. În 1645, ca general, s-a remarcat în a doua bătălie de la Nördlingen , unde a comandat trupele districtului Westfalian și a luat mai multe steaguri, primind două gloanțe în cuirasă. După moartea contelui von Mercy și capturarea de către francezi a feldmareșalului van Gelen și a generalului de cavalerie al ducelui de Holstein, el a preluat comanda rămășițelor armatei învinse.
Puțin mai târziu, în timpul recunoașterii Wimpfen , a primit încă două gloanțe în armura sa. Revenind la Hamm, în campaniile din 1646 și 1647 a apărat Frisia de Est de contele Königsmark, care în 1648 a fost nevoit să ridice asediile Meppen și Paderborn . În același an, el l-a ajutat de două ori pe generalul Lambois : la Neuss și Renin , lângă Munster , iar la 1 septembrie 1648, a fost promovat oficial la generalul Feldvachtmeister .
În 1649, împăratul Ferdinand al III-lea l- a numit pe Bournonville nobil al Camerei sale, iar regele Spaniei a dispus repunerea în posesie a terenurilor casei, confiscate de Curtea de Conturi din Bruxelles după condamnarea și fuga tatălui său. După semnarea păcii de la Münster, a revenit în posesiunile sale, unde a recrutat un regiment de infanterie germană, predându-l fratelui său, vicontele de Barlin .
În 1650, împreună cu ducele de Württemberg , a invadat Franța pentru a-l ajuta pe prințul de Condé , în a cărui armată a comandat artileria și infanteriei spaniole. A participat la asediile lui Rethel și Rocroix , unde a primit un șoc puternic de obuz, iar un glonț de muschetă i-a străpuns pălăria, agățându-i urechea. A acționat cu mult curaj în apărarea Arrasului în 1654, iar când francezii au spart liniile de apărare, a fost ultimul care a părăsit șanțul și s-a retras pentru a ajunge la Cambrai . În anul următor, el l-a apărat pe Condé timp de patru luni, cedând locul numai din ordinul arhiducelui Leopold Wilhelm . A rezistat timp de treizeci și una de zile în Valenciennes asediat , dându-i lui Juan al Austriei și prințului de Condé timp să vină în ajutor.
La 12 iulie 1658, la Madrid, regele Spaniei i-a acordat titlul de prinț de Bournonville, ridicând la acest rang domnia Bugenhout în Brabant . Înainte de aceasta, Alexandru fusese numit duc de Bournonville , deși acest titlu și posesiunile franceze ale casei au fost transferate oficial de tatăl său în 1651 celui de-al doilea fiu al său, Ambroise . După încheierea războiului franco-spaniol , la 24 septembrie 1660, Ludovic al XIV-lea i-a acordat prințului, sosit la Luvru, aceleași onoruri la curtea sa de care se bucurase fratele său. A doua zi, frații au semnat un acord cu privire la tranzacția de posesiuni, potrivit căruia prințul i-a acordat domnii franceze fratelui său mai mic.
Un pamflet curios publicat de un anume doctor în drept sub inițialele FIC, fără a indica anul și locul, este consacrat conflictului asupra titlului și posesiunilor, sub titlul „Apărare apologetică, sau derivație de fapt pentru monseniorul Alexandru, sire, duce. și prințul de Bournonville, contele de Henin, împotriva monseniorului Ambroise de Bournonville, al doilea frate al său, numit duce și egal al Franței, curtean al reginei și guvernator al Parisului”.
La 21 mai 1666, Carol al II-lea și-a numit „verul drag și devotat” guvernator și căpitan general al Artois . În 1667, războiul a reluat și Bournonville a capturat mai multe convoai franceze.
Odată cu izbucnirea războiului olandez în 1672, a fost chemat la Bruxelles, unde s-a angajat în repararea fortificațiilor, apoi a fost trimis în Germania pentru a-l ajuta pe împărat. La 6 august 1672, a fost promovat mareșal de câmp și a acționat în zona Paderborn împreună cu electorul de Brandenburg .
În campania din 1673, a acționat sub comanda generalisimului imperial , prințul Montecuccoli , în lipsa căruia a participat activ la asediul Bonnului . În același an i s-a acordat funcția de nobil al Camerei împăratului Leopold.
În 1674, i-a împiedicat pe francezi să asedieze Limburgul , apoi a fost trimis în Palatinat , unde, după înfrângerea imperialilor la Sinsheim , a adunat rămășițele armatei și le-a dus pe malul drept al Rinului de-a lungul Strasbourgului. pod. A fost învins de Turenne la Enzheim pe 4 octombrie, Mühlhausen pe 29 decembrie și Turkheim pe 5 ianuarie 1675. În 1675 a primit din mâinile lui Montecuccoli lanțul Ordinului Lână de Aur , acordat în 1672.
În 1676 a fost chemat de regele Spaniei în Catalonia , unde a slujit ca general de tabără și membru al consiliului militar. În 1677 a fost trimis să suprime revolta Messiniană . Aterizarea în apropierea orașului, luarea în posesie a fortărețelor din jur și blocarea Messina , i-a forțat pe rebeli să se supună regelui. În anul următor, a fost numit vicerege al Cataloniei , unde a comandat și trupe în calitate de căpitan general . În 1684 a fost învins într-o bătălie pe râul Ter , după care francezii au asediat fără succes Girona . În 1686 a fost numit vicerege al Navarrei . A murit la Pamplona; inima sa a fost așezată în biserica acestui oraș, iar trupul a fost transportat la Bruxelles și îngropat în mormântul familiei din biserica carmelită .
Potrivit părintelui Anselm , prințul era bine versat în matematică, faleristică și istorie, precum și în alte câteva științe.
Soția (05/3/1656): Jeanne Ernestine Francoise d'Arenberg (04/09/1628 - 10/10/1663), fiica prințului Philippe-Charles d'Arenberg și Isabelle-Clair de Berlaymont. A murit la naștere
Copii:
[arată]Strămoșii lui Wolfgang-Guillaume de Bournonville | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Dicționare și enciclopedii | |
---|---|
Genealogie și necropole | |
În cataloagele bibliografice |