| Reguli provizorii privind insula Sakhalin | |
|---|---|
| data semnarii | 18 martie (30), 1867 |
| Locul semnării | St.Petersburg |
| semnat | diplomat al Departamentului Asiatic al Ministerului Afacerilor Externe al Imperiului Rus Piotr Nikolayevich Stremoukhov , director de afaceri externe ( jap. 外国奉行gaikoku bugyo:) Koide Hozumi și inspector ( jap. 目 付 metsuke ) Ishikawa Toshimasa |
| Petreceri |
Imperiul Rus , Shogunatul Edo |
| Limbi | rusă , japoneză |
Reguli provizorii privind insula Sahalin ( Jap. 樺太島仮規則 Karafuto-to: kari kisoku ) - semnat ( 18 (30 martie ), 1867 de către shogunatul Edo și Imperiul Rus un acord privind demarcarea graniței ruso-japoneze și dezvoltarea comună a lui Sakhalin.
Delegația din Japonia - manager de afaceri externe (外国 奉行gaikoku bugyo: ) Koide Hozumi și inspectorul (目付metsuke ) Ishikawa Toshimasa , reprezentant rus - diplomat al Departamentului Asia al Ministerului de Externe Afaceri Imperiul Rus Piotr Nikolaevici Stremuhov .
La 30 martie 1867, la Sankt Petersburg, delegația japoneză a respins acordul, astfel în mod legal insula a rămas în posesia ambelor țări. Potrivit tratatului de la Shimoda , Kurilele au fost cedate Rusiei, iar statutul lui Sahalin a fost lăsat incert, deoarece s-a decis ca ambele popoare să trăiască din el, ca înainte de semnarea tratatului.
În 1862, Japonia și-a trimis deja oficialul în Rusia pentru discuții de demarcare, Kanjo-bugyo Takeuchi Yasunori fusese deja trimis în Rusia pentru discuții de demarcație, insistând să se împartă de-a lungul paralelei 50 , dar au eșuat din cauza refuzului părții ruse, având o aşezare acolo. Koide Hozumi, care la acea vreme era guvernatorul orașului Hakodate ( japonez 箱館奉行 Hakodate bugyo: ) , credea că granița ar trebui demarcată urgent de-a lungul paralelei 48.
În aprilie 1866 ruşii[ cine? ] a arestat unul dintre oficialii japonezi[ unde? ] . Deși incidentul a fost rezolvat rapid, Koide a reușit totuși să anunțe schimbul lui Sakhalin cu Kurile de la Urup la Onekotan . Japonia a trimis o delegație să negocieze, iar Sugiura Baitan a devenit noul bugyo al lui Hakodate .
Din 6 februarie 1867, Koide a negociat cu Stremoukhov, care nu a fost de acord cu termenii diviziunii japoneze de-a lungul paralelei 50, dar a propus un compromis cu reguli temporare, care a oferit Japoniei posibilitatea de a ceda Sahalinul Rusiei sau de a-l lăsa fără diviziune. în proprietate comună. Regulile au fost semnate pe 30 martie.
Mai târziu, în conformitate cu termenii Tratatului de la Sankt Petersburg din 1875, insula Sahalin a trecut în posesia deplină a Rusiei, Japonia a primit toate Insulele Kuril [1] . Subiecții japonezi de pe Sakhalin au fost evacuați pe insula Hokkaido [2] .
„Reguli temporare privind insula Sahalin” în rusă:
Semnat la Sankt Petersburg la 18 martie 1867 ( Keio ), al 3-lea an, a 2-a lună, a 25-a zi)
Trimișii Majestății Sale Tykun al Japoniei , care au sosit la Sankt Petersburg, au informat Ministerul Afacerilor Externe că guvernul japonez, temându-se de neînțelegeri care ar putea apărea pe Sahalin din cauza proprietății comune a acestei insule și pentru a consolida și mai mult prietenia dintre Rusia și Japonia, dorește să determine granița pe Sahalin, luând ca bază orice graniță naturală , munte sau râu. În rapoartele primite cu această ocazie, directorul Departamentului Asia, consilierul privat Stremoukhov, a declarat că guvernul rus nu a fost de acord să tragă ea însăși o graniță pe insula Sahalin din motive care au fost detaliate trimisilor Majestății Sale Tykun al Japoniei. În același timp, condus de dorința de a ajunge la un acord prietenos reciproc în problema Sahalin, guvernul rus a făcut următoarele propuneri:
În primul rând, să recunoaștem golful numit „ Aniva ” ca graniță dintre Rusia și Japonia ca fiind cea mai naturală frontieră, astfel încât întreaga insulă Sahalin să rămână în posesia Rusiei.
În al doilea rând, toate pescăriile deținute în prezent de japonezi vor rămâne în folosință în viitor și în viitor.
În al treilea rând, să cedeze Japoniei în posesia sa deplină și necondiționată a insulei Urup cu cele trei insule învecinate purtând numele: Chirpoi , Brat-Chirpoev și Insula Broughton .
În al patrulea rând, dacă este imposibil să se ajungă la un acord cu privire la aceste articole, Sakhalin va rămâne în proprietate comună.
Deoarece ambele părți nu au reușit să ajungă la un acord între ele cu privire la problemele de mai sus, continuă să lase insula Sahalin în posesia comună, hotărând acum, de dragul păcii și armoniei între supușii ambelor țări, să adopte următoarele reguli:
Articolul 1. Rușii și japonezii trebuie să mențină relații de pace și armonie pe Sakhalin. Soluționarea litigiilor și neînțelegerilor care pot apărea este încredințată autorităților locale. Dacă nu pot rezolva problema, atunci aceasta este rezolvată de cei mai apropiați guvernatori ruși și japonezi.
Articolul 2. Datorită proprietății comune, rușii și japonezii pot să meargă și să circule liber în jurul întregii insule, să se stabilească și să construiască clădiri în toate locurile care nu sunt încă ocupate de clădiri, instalații industriale și grădini.
Articolul 3. Poporului indigen de pe insulă li se oferă libertate deplină, atât în ceea ce privește drepturile personale, cât și proprietatea. Ei pot fi angajați, în baza unui contract gratuit, de ruși și japonezi. Dacă un nativ datorează bani sau bunuri unui rus sau japonez, sau dacă are deja o datorie, o poate anula intrând în serviciul deținătorului datoriei pentru o perioadă prestabilită, dacă dorește.
Articolul 4. Dacă în timp guvernul japonez este de acord cu propunerile de mai sus ale guvernului rus, atunci guvernanții locali vor fi numiți pentru a negocia un acord final.
Articolul 5 Regulile de mai sus intră în vigoare de îndată ce sunt primite de autoritățile locale din insula Sahalin, adică nu mai târziu de șase luni de la semnare; toate celelalte chestiuni neimportante care nu sunt acoperite de aceste reguli vor fi decise de autoritățile locale de ambele părți pe aceeași bază ca înainte.
Drept pentru toate cele de mai sus, prezentele reguli provizorii sunt semnate de reprezentanții autorizați ai ambelor părți cu aplicarea sigiliilor.
„Reguli provizorii privind insula Sakhalin” în japoneză:
Text original (japonez)[ arataascunde] 慶應三年二月廿五日（魯曆千八百六十七年三月 十八）於比特堡調印
「カラフト」 島 は 魯西亞 と と の 所 屬 な れ 島 中 島 中 に ある 國 人民 の 間 行違ひ の 生せ ん 事 を 慮り に 永世 の を 島 せ ん か 日本 政府 は 中 中 中 中 島 島 せ ん ん か 日本 政府 は 中 中 中 島 島 島 ん ん か か 日本 政府 は 中 中 中 島 島 島 ん ん か ”島 ah 山河 の 形勢 に 依 て 境界 議定 せ ん 事 を 旨 を 日本 大君殿 下 の 使節 は 「ペートル スブルグ」 へ來り て 外國 役 所 へ あり し し い と も も は は 島上 にて 境界 境界 境界 境界 い へ と も 魯西亞 は 島上 島上 にて 境界 境界 境界 境界 境界 い と と も 魯西亞 は 島上 にて 境界 境界 境界 境界 境界境界 にて にて にて にて にて HIを 定むる こと は 承諾 い た 趣き を 亞紬亞 局 「ジレクトル」 （役名 役名 役名 「タイニーソウ ヱッニク （官名） スツレモウホフ」 （人 名） を て せり其故 の 巨細 は の 使節 使節 使節 HI .
第一 兩 國 の 間 に 天然 の 國界 「」 と 唱ふる 海峡 を 以 て 兩 の 境界 と 爲 「カラフト」 全 島 を の 所 領 し し し し し とす へ とす へ とす とす 領 し し し し し し とす へ とす へ とす とす へ し し し し し し とす とす へ へ へ とす へ し し し し し し とす とす へ へ へ とす へ 領 し し し し し とす とす へ へ へ とす へ ”
第二 右島上にて方今日本へ屬せる漁業等は向後とも總て是まての通恾まとす
第三 魯西亞 所 屬 の 「ウルップ を 其 近傍 に「 チル ポイ 、 ブラツ 、 チル ポイ 、 」ノ三 箇 の と に 日本 へ 讓り 全く 異論 日本 所 領 し し し し とす へ へ 全く 異論 日本 日本 所 領 し し し し とす へ へ 讓り 全く 異論 日本 所 領 し し し し し とす へ へ 全く 異論 日本 所 領 し し し し し とす へ へ”
第四 右條々承諾難致節は「カラフト」島は是迄の通り兩國の所領とし致罸とく
前 書 の 廉々 互 に 協同 せ に 付 「カラフト 島 は は 是 迄 通り 兩 國 の と 爲し 置き 且 兩 人民 の の を 保たんか 爲 め め の 條 々 を 假 議定 せ り り り り hi り hi
第一條
「カラフト」 島 に 於 て 國 人民 は 睦しく に 交る 交る へ 萬一 爭論 ある 歟 は 不 和 の こと 裁斷 は は の 雙方 の 共 へ 任す へ 若 其 司人 に に に hi て 決し難き 事件 事件 事件 事件は雙方近傍の奉行にて裁斷すへし
第二條
兩 國 の 所 領 たる 上 は 日本 人 と も 島 往來 往來 勝手 へ し 且い また 建物 なき 所 歟 總 て の 爲 爲 用 ひ さる 場所 は 移住 建物 等 等 へ し し し し hi し hi
第三條
島中 の 土民 は 其身 に 正當 の 理竝 附屬 所持 品々 と も 全く 其 もの ゝ 自由 へ し 又 は 其もの ゝ 承諾 の 上魯西亞人 "得 へ し 若 日本人 又 は より 土民 金銀 或品物 にて にて 是 に 借受けし 歟又 は に 借財 を 爲す あらは 其 其 望 の 上前 定め たる 期限 の 職業 或 は は は HI使役を以てこれを償ふ事を許すへし
第四條
前 文魯西亞 政府 にて 述たる 存意 日本 政府 にて 若 向 同意 し 其 段 告知 する 時 は に 付 て の 議定 は 互 に 近傍 の へ 命す し し し し し し し hi
第五條
前 に 揭たる 規則 は 「カラフト 島上 の 雙方 長官 承知 時 より 時 より 施行 す し 但 し 調印 後 月 より 遲延す へ からす 且 規則 中 に 瑣末 の 雙方 に て て は 都 の の の 雙方 雙方 雙方 雙方 に に て て は 都 の の の 雙方 雙方 雙方 雙方 雙方 ah長官是迄の通り取扱ふへし
,