Imnul Argentinei

Versiunea stabilă a fost verificată pe 30 iunie 2021 . Există modificări neverificate în șabloane sau .
Imnul Național al Argentinei
Himno Nacional Argentino
Imno Nacional Argentino

Prima interpretare a imnului argentinian pe 14 mai 1813
Liricist Vicente Lopez și avioane , 1812
Compozitor Blas Parera , 1812
Țară  Argentina
Țară
Aprobat 1813
Versiune instrumentală completă
Trupa Marinei Statelor Unite
Ajutor la redare
Versiune instrumentală prescurtată
Trupa Marinei Statelor Unite
Ajutor la redare

Imnul național al Argentinei ( în spaniolă:  Himno Nacional Argentino ) este imnul național al Argentinei . Cuvintele imnului național argentinian au fost scrise de Vicente López i Planes , muzica de Blas Parera . Cântecul a fost adoptat ca imn național la 11 mai 1813 , la trei ani după declararea oficială a independenței față de Spania . 11 mai este Ziua Imnului Național în Argentina.

Istoricul creației

Pe 24 mai 1812, Vincente Lopez a participat la spectacolul El 25 de Mayo , dedicat revoluției din 25 mai 1810 . Piesa, scrisă de Luis Ambrosio Morante, s-a încheiat cu intonarea imnului de către actori. López s-a simțit inspirat și în aceeași noapte a scris primele strofe de poezie, care au înlocuit ulterior cuvintele lui Morante, pentru care Blas Parera a scris muzică.

La 11 mai 1813, Adunarea Generală Legislativă (guvernul provizoriu) a aprobat textul Marcha Patriótica ( Marșul Patriotic ) ca imn și l-a însărcinat pe compozitorul Blas Parera să compună muzică pentru ei. Unii autori cred că inițial Parera a fost de acord, dar rezultatul nu a fost prezentat. În cele din urmă, Parera a refuzat să scrie muzică - cuvintele imnului conțineau atacuri asupra Spaniei , iar Parera era spaniol și se temea de reacția regelui. După refuz, a fost trimis la închisoare, unde, sub amenințarea pedepsei cu moartea, a fost nevoit să scrie muzică. Partitura a fost finalizată într-o singură noapte - Parera a copiat fragmente din lucrările pe care le crease anterior pentru spectacole de teatru . După aceea, a fost eliberat și, ulterior, a părăsit Argentina  - a trăit mulți ani în Rio de Janeiro și Spania , unde a murit.

Versiunea finală a fost interpretată pentru prima dată pe 14 mai 1813 la casa aristocratei Mariquita Sánchez de Thompson. Interpretarea publică a imnului a avut loc pe 25 mai a acelui an, la o adunare patriotică nocturnă într-un teatru din Buenos Aires . Imnul a fost inițial numit Canción Patriótica Nacional ( „Cântecul Patriotic Național” ) și mai târziu pur și simplu Canción Patriótica ( „Cântec Patriotic” ). În 1847, imnul a fost publicat sub numele de Himno Nacional Argentino ( „Imnul național argentinian” ) și păstrează acest nume până în prezent.

Alte modificări

În 1860, compozitorul și dirijorul Juan Pablo Esnaola a aranjat muzica imnului, făcându-l mai bogat din punct de vedere armonic.

Versiunea originală a textului, numită Himno de Mayo ( Imnul maiului ) de López, a fost creată în timpul luptei pentru independență față de Spania și a fost plină de retorică anti-spaniolă . De-a lungul secolului al XIX-lea, imnul a fost cântat în întregime. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, ura față de Spania a dispărut și Argentina a devenit acasă pentru mulți imigranți spanioli. Prin decretul președintelui Rock din 30 mai 1900, a fost introdusă practica interpretării publice doar a primei și ultimei strofe ale imnului.

Pe 2 august 1924, o altă rezoluție a fixat muzica lui Parera în aranjamentul lui Esnaola în cheia de si bemol major și a interzis variațiile muzicale pe tema imnului.

Performanță

Interpretarea imnului este obligatorie în timpul evenimentelor oficiale (cei prezenți trebuie să se ridice și să cânte imnul). Radiodifuzorii pot cânta imnul la miezul nopții, iar televiziunea înainte de sfârșitul emisiunii. De sărbătorile naționale, imnul național trebuie să fie sunat la miezul nopții și la prânz.

Interpretarea imnului argentinian este reglementată de Decretul 10302/1944.

În cazurile în care interpretarea imnului este limitată în timp (de exemplu, în timpul competițiilor sportive), adesea se cântă doar introducerea instrumentală a imnului.

Textul imnului

Versiune modernă
text spaniol
Marcha Patriótica versiunea originală
text spaniol
traducere rusă

Oíd, mortales, el grito sagrado:
"¡Libertad, libertad, libertad!"
Oíd el ruido de rotas cadenas,
ved en trono a la noble igualdad.

Ya su trono dignísimo a deschis
las Provincias Unidas del Sud
și los liberi din lume a răspuns:
"Al gran pueblo argentino, ¡salud!"
Y los libres del mundo au răspuns:
"Al gran pueblo argentino, ¡salud!"
Y los libres del mundo au răspuns:
"Al gran pueblo argentino, ¡salud!"

Estribillo

Sean eternos los laureles
que supimos obținem,
că supimos obținem.
Coronados de gloria vivamos…
¡o juremos con gloria morir!,
¡o juremos con gloria morir!,
¡o juremos con gloria morir!

Oíd, mortales, el grito sagrado:
Libertad, libertad, libertad.
Oíd el ruido de rotas cadenas,
Ved en trono a la noble igualdad.
Se ridică la faz de la Tierra
una nouă și gloriosa Nación,
coronada su sien de laureles,
ya sus plante rendido un león.

Coro
Sean eternos los laureles,
que supimos obtinem.
Coronados de gloria vivamos…
o juremos con gloria morir.

De los nuevos campeones los rostros
Marte mismo parece animar
la grandeza se anida în sus pechos:
a su marcha todo hacen temblar.
Se conmueven del Inca las tumbas,
y en sus huesos revive el ardor,
lo que va renovando a sus hijos
de la Patria el antiguo esplendor.

Pero sierras y muros se sienten
retumbar cu horrible fragor:
todo el país se conturba por gritos
de venganza, de guerra y furor.
En los fieros tiranos la envidia
escupio su pestifera hiel;
su estandarte sangriento levantan
provocando a la lid más cruel.

¿No los véis sobre México și Quito
arrojarse cu saña tenaz
și cuál lloran, bañados en sangre,
Potosí, Cochabamba și La Paz?
¿No los véis sobre el triste Caracas
luto y llantos y muerte esparcir?
¿No los véis devorando cual fieras
todo pueblo, că logran rendir?

A vosotros se atreve, argentinos,
el orgullo del vil invasor;
vuestros campos ya pisa contando
tantas glorias hollar vencedor.

Más los bravos, que unidos juraron
su feliz libertad sostener,
a estos tigres sedientos de sangre
fuertes pechos sabrán oponer.

El valiente argentino a las armas
corre ardiendo con brío y valor,
el clarín de la guerra, cual trueno,
en los campos del Sud resonó.
Buenos Ayres se opune la frente
de los pueblos de la ínclita union,
și cu brațe robuste desgarran
al ibérico altivo león.

San José, San Lorenzo, Suipacha,
ambas Piedras, Salta y Tucumán,
La Colonia și las mismas murallas
del tirano en la Banda Oriental.
Son letreros eternos que dicen:
aquí el brazo argentino triunfó,
aquí el fiero opresor de la Patria
su cerviz orgullosa dobló.

La victoria al guerrero argentino
cu sus alas brillante cubrió,
y azorado a su vista el tirano
con infamia a la fuga se dio.
Sus banderas, sus armas se rinden
por trofeos a la libertad,
y sobre alas de gloria alza el pueblo
trono digno a su gran majestad.

De la un polo până la alt rezultat
de la fama el sonoro clarín,
și de America el nombre învățându-
le repite: "¡Mortales, oíd!:
ya su trono dignisimo a deschis
las Provincias Unidas del Sud."
Y los libres del mundo au răspuns:
„Al gran pueblo argentino, ¡salud!

Sean eternos los laureles
que supimos conseguir.
Coronados de gloria vivamos…
¡o juremos con gloria morir!

Auzi, muritorilor, strigătul sacru:
Libertate, Libertate, Libertate!
Auzi trosnetul lanțurilor care se rupe:
vezi egalitatea nobilă pe tron. Provinciile Unite ale Sudului
i-au deschis deja un tron ​​demn ! Iar oamenii liberi ai lumii răspund: Salutare marelui popor din Argentina! Salutare marilor oameni din Argentina! (de trei ori) Laurii să fie veșnici, Ce am reușit să obținem. Să trăim încununați de slavă Sau să jurăm să murim cu slavă.








Link -uri