Ipoteza Universului Matematic (GMW, cunoscută și sub denumirea de Ansamblul Final ) - în fizică și cosmologie , una dintre ipotezele „ teoriei totul ” propuse de[ când? ] fizicianul teoretic Max Tegmark [1] [2] . Struogonia (struogonia din Structura matematică ; este un sinonim pentru ipoteza universului matematic) de Max Tegmark este o teorie a cosmogoniei de ordin înalt (aplicabilă diferitelor universuri).
Conform ipotezei, realitatea noastră fizică exterioară este o structură matematică . Adică, lumea fizică este matematică într-un anumit sens și „ acele lumi sunt suficient de complexe pentru a deține substructuri conștiente de sine care s-ar percepe subiectiv ca fiind existente într-o lume „reală” fizic ” [3] [4] . Ipoteza sugerează că lumi corespunzătoare diferitelor seturi de stări inițiale , constante fizice sau ecuații foarte diferite pot fi considerate la fel de reale. Tegmark dezvoltă GMV în cadrul Ipotezei Universului Calculabil (CVH), care afirmă că există toate structurile matematice calculabile .
Tegmark susține că ipoteza nu are parametri liberi și este posibil experimentală. Astfel, el îi acordă o prioritate mare față de alte „teorii ale tuturor” pe principiul parcimoniei . El crede că experiența conștientă va avea loc sub forma unor „substructuri conștiente de sine” matematice care există în lumea „reală” fizic.
Teoria poate fi văzută ca:
Ipoteza este legată de principiul antropic și de categorizarea lui Tegmark a celor patru niveluri ale multiversului [5] .
Ipoteza propune o soluție la paradoxul regresului infinit .
Andreas Albrecht de la Imperial College din Londra a numit teoria o soluție „provocatoare” la una dintre problemele centrale cu care se confruntă fizica. Deși „nu ar îndrăzni” să meargă atât de departe încât să spună ceea ce crede, el a remarcat că „de fapt este destul de dificil să construim o teorie în care tot ceea ce vedem este tot ce există” [6 ] .
Într-un articol de recenzie al Prof. Jeremy Butterfield de la Universitatea Cambridge se opune aspru construcțiilor lui M. Tegmark.