Dialect goritsian

Dialectul gorizian (tot dialectul goritian , dialect friul de est ; friulean furlan gurizan , italian  friulano goriziano, friulano orientale ) este unul dintre dialectele grupului de dialecte friulene din centrul-estic , comun în sud-estul regiunii Friuli - Venezia Giulia în Italia ( in zona Gorizia  - Monfalcone  - Aquileia ) [4] [5] . Dialectul goritsian se caracterizează printr-o serie de fenomene lingvistice specifice care îl deosebesc de dialectele din restul zonei friulene central-estice; are un număr mare de împrumuturi lexicale din limbile germană și slovenă [6] .

În Koinele oraşului Gorizia au fost publicate lucrări literare de la începutul secolului al XVIII-lea până în prezent [ 7 ] .

Informații generale

Lanțul Gorizian acoperă o zonă mică în partea de sud-est a regiunii Friuli , delimitată de orașele Gorizia (din nord), Monfalcone (din sud-est) și Aquileia (din sud-vest). Conform diviziunii administrativ-teritoriale moderne a Italiei , dialectele dialectului goritian sunt situate în principal pe teritoriul provinciei Gorizia și o mică parte a teritoriului provinciei Udine , la granița cu Gorizia, în regiunea Friuli - Veneția. Giulia [1] [4] .

De la sud, vest și nord, zonele de dialecte ale dialectului friulan central se învecinează cu regiunea de distribuție a dialectului goritian : din sud-vest - zona dialectelor centru-sudice, din vest - zona de dialecte friulene centrale comune, din nord-vest - zona de dialecte a orașului Cividale și a împrejurimilor sale. Dinspre nord-est și est, regiunea de răspândire a limbii slovene se învecinează cu zona goritiană . Tot în est, zona dialectului venețian Bisiacco [1] [2] [4] [8] se învecinează cu zona goritiană .

În orașul Gorizia, printre o parte a locuitorilor săi, pe lângă limbile friulană și italiană , dialectul venețian este răspândit și în așa-numita varietate colonială [9] .

Trăsăturile dialectului goritian s-au dezvoltat în condițiile unei relative izolări a zonei sale de zonele altor dialecte friulene - din 1550, Gorizia a devenit parte a Imperiului Habsburgic , în timp ce restul Friuli a rămas parte din Republica Venețiană pentru o lungă perioadă de timp . [10] . Limba germană  , limba de administrație în ținuturile Cisleitaniei , și dialectele slovenilor care trăiesc la granița de est a zonei gorițiane, inclusiv în vecinătatea orașului Gorizia, au avut o anumită influență asupra dialectului gorițian . Sistemul lexical al dialectului goritsian include numeroase împrumuturi din germană și slovenă [6] .

Din secolul al XVIII-lea, odată cu grafia friulană, bazată pe dialectul orașului Udine , a început să se dezvolte o tradiție scrisă în Gorizia, în orașul local Koine . La începutul secolului al XVIII-lea, primul almanah literar (strolik) a fost publicat în versiunea scrisă goritiană a limbii friulene, iar publicarea lui continuă până în zilele noastre. În prezent, există un proces de netezire a diferențelor lingvistice între Koine Centrală (Koine Udine) și Koine Goritian [7] .

Caracteristici dialectale

Principalele caracteristici dialectale ale dialectului goritsian includ [11] :

Note

Surse
  1. ↑ 1 2 3 Vanelli, Laura. Friulani, dialetti  (italiană) . Enciclopedia dell'Italiano (2010) . Treccani.it. Arhivat din original pe 26 martie 2016.  (Accesat: 23 martie 2016)
  2. ↑ 1 2 Roseano P. Suddivisione dialettale del friulano  (italiană)  // S. Heinemann, L. Melchior (eds.). Manuale di linguistica friulana. - Berlin: De Gruyter Mouton, 2015. - P. 163. - ISBN 978-3-11-031059-7 .  (Accesat: 23 martie 2016)
  3. ↑ Koryakov Yu. B. Aplicație. Carduri. 9. Peninsula Istria și sudul regiunii Friuli-Venezia Giulia // Limbi ale lumii. Limbi romanice . - M .: Academia , 2001. - ISBN 5-87444-016-X .
  4. ↑ 1 2 3 Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbile lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  367 . — ISBN 5-87444-016-X .
  5. ↑ Roseano P. Suddivisione dialettale del friulano  (italiană)  // S. Heinemann, L. Melchior (eds.). Manuale di linguistica friulana. - Berlin: De Gruyter Mouton, 2015. - P. 162. - ISBN 978-3-11-031059-7 .  (Accesat: 23 martie 2016)
  6. ↑ 1 2 Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbile lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  390 . — ISBN 5-87444-016-X .
  7. ↑ 1 2 Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbile lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  368 -369. — ISBN 5-87444-016-X .
  8. ↑ Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbi ale lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  366 . — ISBN 5-87444-016-X .
  9. ↑ Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbi ale lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  368 . — ISBN 5-87444-016-X .
  10. ↑ Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbi ale lumii. Limbi romanice . - M. : Academia, 2001. - S.  365 . — ISBN 5-87444-016-X .
  11. ↑ Narumov B.P., Sukhachev N.L. Limba friulană // Limbi ale lumii. Limbi romanice . - M . : Academia, 2001. - S.  390 -391. — ISBN 5-87444-016-X .