Decretalele lui Grigore al IX-lea ( lat. Decretales Gregorii IX; Decretalium Gregorii IX libri quinque; Liber Extra ) este un cod de decret -lege al Bisericii Romano-Catolice , care face parte din Corpus juris canonici , creat la inițiativa Papei Grigore al IX-lea (1227-1227-). 1241). Colecția, care include aproape 2.000 de documente legale, a fost pregătită de dominicanul spaniol Raymond de Peñafort . „Decretalele” au fost promulgate printr-o bula la 5 septembrie 1234, Rex pacificus . Destinatarii decretalelor erau juriști de la universitățile din Bologna și Paris [1] .
Dionysius cel Mai mic ( Collectiones canonum Dionysianae ) [2] a început să adune documente juridice papale în colecții la începutul secolelor V-VI . Ulterior, au fost create mai multe coduri majore de drept canonic , precum și Decretul lui Grațian , care nu era un document legal în sine, dar avea o importanță deosebită . Drept urmare, până la începutul secolului al XIII-lea dreptul bisericesc era extrem de confuz și, după cum a raportat canonistul Giovanni d'Andrea un secol mai târziu , eficientizarea legislației a devenit sarcina principală a lui Grigore al IX-lea. Un contemporan al Papei, avocatul John de Deo , povestește cum Grigorie, negăsind documentul de care avea nevoie în colecția pe care o avea la îndemână, s-a înfuriat și a ordonat să fie compilații aflate la dispoziția curiei . distrus [3] .
Sursa lui Raimund a fost din compilații anterioare, Quinque Compilationes Antiquae , compilate de diverși canoniști în 1191-1226. După ce a păstrat structura în cinci părți a predecesorului său, Raymond a redus semnificativ colecția, completând-o cu 195 de decretale și constituții ale lui Grigore al XI-lea [4] .