Diarseniura de triadmiu

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 21 august 2016; verificarea necesită 1 editare .
diarseniura de triadmiu
General

Nume sistematic
diarseniura de triadmiu
Nume tradiționale Arsenic cadmiu
Chim. formulă CD 3 ca 2
Proprietăți fizice
Stat cristale gri închis
Masă molară 487,08 g/ mol
Densitate 6,21; 6,35 g/cm³
Proprietati termice
Temperatura
 •  topirea 721°C
Clasificare
Reg. numar CAS 12006-15-4
PubChem
Reg. numărul EINECS 234-484-1
ZÂMBETE   [Cd+2].[Cd+2].[Cd+2].[AsH6-3].[AsH6-3]
InChI   InChI=1S/2As.3Cd, InChI=1S/2As.3Cd/q2*-3;3*+2PYIKGNIRLAMTQG-UHFFFAOYSA-N
ChemSpider
Siguranță
NFPA 704 NFPA 704 diamant în patru culori unu patru 0W
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel.
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Diarseniura de tricadmiu  este un compus anorganic binar de cadmiu și arsen cu formula Cd 3 As 2 , cristale de culoare gri închis.

Obținerea

Proprietăți fizice

Diarseniura de tricadmiu formează cristale gri închis ale sistemelor tetragonale , grupa spațială I 4 1 /acd , parametrii celulei a = 1,267 nm, c = 2,548 nm, Z = 32.

La 225°C are loc o tranziție de fază către sistemul tetragonal, grupul spațial P 4 2 /nbc , parametrii celulei a = 1,2707 nm, c = 2,5634 nm, Z = 32.

La 465°C are loc o tranziție de fază către sistemul tetragonal, grupul spațial P 4 2 /nmc , parametrii celulei a = 0,8945 nm, c = 1,265 nm, Z = 8.

La 595°C are loc o tranziție de fază către sistemul cubic , grupa spațială F m3m , parametrii celulei a = 6,29 nm, Z = 2.

Este un semimetal Dirac topologic [1] .

Note

  1. Madhab Neupane, Su-Yang Xu, Raman Sankar, Nasser Alidoust, Guang Bian, Chang Liu, Ilya Belopolski, Tay-Rong Chang, Horng-Tay Jeng, Hsin Lin, Arun Bansil, Fangcheng Chou & M. Zahid Hasan. Observarea unei faze semimetalice Dirac topologice tridimensionale în Cd 3 As 2 de mare mobilitate // Nature Communications. - 2014. - Vol. 5. - P. 3786. - doi : 10.1038/ncomms4786 .

Literatură