„Dhvanyaloka” (din sansk. „Lumina dhvani”) este un tratat al teoreticianului indian Anandavardhana (secolul IX), în care problema percepției estetice este considerată din punctul de vedere al nivelului poetic al limbajului unui operă literară.
În „Dhvanyaloka” apare mai întâi ideea primatului sensului ascuns în poezie, iar esența poeziei este explicată pe baza unei analize a trăsăturilor semanticii limbii.
Dhvanyaloka este o lucrare extinsă, împărțită în patru părți. Fiecare parte ridică o nouă problemă de înțelegere și percepție a poeziei.
Structura textului în cadrul părților este determinată de o combinație de scurte teze formulate în versuri, uneori de natură polemică, și un comentariu prozaic asupra acestora.
În acest tratat apare o idee cu totul nouă despre structura poetică: în fiecare strofă trebuie să existe o nouă experiență; fiecare strofă nouă ar trebui să conțină una sau alta rasă (colorare emoțională). Este necesar ca lucrarea să aibă o parcelă internă. Din acest tratat, doctrinele rasei încep să ocupe un loc central în estetica indiană și, mai ales, în teoria poetică.
Anandavardhana preferă rasas-ul față de conținutul sau împodobirea strofei. În Dhvanyaaloka, rasa este înțeles ca o formă puternică de sentiment și nu doar o stare emoțională descrisă în lucrare. Potrivit teoreticianului indian, rasele sunt potențial în orice, pentru că orice lucru poate trezi un anumit sentiment la o persoană. Rezultă că scopul principal al poetului este dezvăluirea rasei.
Principala condiție pentru arta în vorbire, conform lui Anandavardhana, este metoda de construire a unui enunț, în care ceva rămâne neexprimat, ascuns în ea.
Semnificația enunțurilor cu adevărat poetice, conform Dhvanyaloka, are două straturi:
1) un strat de sens exprimat și
2) un strat de sens neexprimat sau ghicit. Partea sensului general al enunțului care nu este direct legată de cuvintele incluse în el, dar este introdusă (sau, folosind expresia literală a lui Anandavardhana, „atrasă”) de ceea ce este exprimat sau indicat direct în el, se numește ghicit. Deși exprimat este astfel cauza realizării neexprimatului, un sens nu îl nega pe celălalt, iar în actul cunoașterii ambele sunt date împreună. Cu aceste noi concluzii, Anandavardhana subliniază importanța sensului ascuns în poezie.
Grintser P. A. Literatură comparată și poetică sanscrită // Lucrări alese în 2 volume Vol. 2 - Moscova: Universitatea de Stat Rusă pentru Științe Umaniste, 2013 - 518 p. - ISBN 978-5-7281-1467-3
Anandavardhana . Dhvanyaloka („Lumina lui Dhvani”) / transl. M. Yu. Alikhanova // Monumentele limbii scrise ale Orientului XXXIX - Moscova: Nauka, 1974 - 305 p.
Gnoly raniero . Experiența estetică conform lui Abhinavagupta // Chowkhamba sanskrit studies, vol LXII - Varanasi: Chowkhamba sanskrit series office, 1985 - 126 p.