Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961 (modificată în 1972) este un document internațional al Națiunilor Unite adoptat la Conferința ONU, al cărui scop este de a restricționa accesul la produsele de canabis ( marijuana , hașiș și altele asemenea), cocaină ( împreună cu alți esteri de ecognină) și opiu ( morfină , heroină , codeină etc.) cu excepția scopurilor medicale. A înlocuit Convenția de la Paris din 1931.
Conferința s-a desfășurat în vederea instituirii prin rezoluția 1395 (XIV) a Adunării Generale a ONU a unor evenimente speciale privind acordarea de asistență tehnică în domeniul controlului drogurilor.
Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite , prin rezoluția 689 J (XXVI) din 28 iulie 1958, a decis, în conformitate cu articolul 62, paragraful 4, din Carta Națiunilor Unite și cu prevederile rezoluției 366 a Adunării Generale ( IV) din 3 decembrie 1949, să convoace o conferință de plenipotențiari, în vederea adoptării unei Convenții unice asupra stupefiantelor, care înlocuiește tratatele multilaterale existente în acest domeniu cu un singur document, pentru a reduce numărul organelor de tratate internaționale responsabile exclusiv de controlul stupefiantelor și stabilirea controlului asupra producției de materii prime narcotice.
Conferința Națiunilor Unite pentru adoptarea unei convenții unice asupra stupefiantelor a avut loc la sediul Națiunilor Unite în perioada 24 ianuarie - 25 martie 1961. La lucrări au participat reprezentanți ai 73 de state.
La conferință au fost reprezentate următoarele agenții specializate ONU:
La conferință au fost reprezentate următoarele organisme internaționale:
La conferință au fost reprezentate și următoarele organizații neguvernamentale:
Rezultatul lucrărilor Conferinței a fost adoptarea a 5 rezoluții pentru adoptarea Convenției unice asupra stupefiantelor, precum și acordul asupra textului Convenției unice asupra stupefiantelor din 1961.
Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite, luând act de faptul că au fost propuse amendamente la Convenția unică privind narcoticele din 1961 și ținând cont de articolul 47 din această convenție, a decis prin rezoluția sa 1577 (L) din 21 mai 1971 să convoacă, în conformitate cu paragraful 4 al articolului 62 al Cartei Națiunilor Unite, Conferința plenipotențiarilor pentru a examina toate amendamentele propuse la Convenția unică privind narcoticele, 1961.
Conferința Națiunilor Unite pentru examinarea amendamentelor la Convenția unică privind stupefiante, 1961, a avut loc la Oficiul Națiunilor Unite la Geneva în perioada 6-24 martie 1972.
97 de state au fost reprezentate la Conferință de reprezentanții lor. 5 țări au fost reprezentate de observatori.
Rezultatul lucrărilor Conferinței a fost adoptarea a 5 rezoluții pentru a lua în considerare amendamentele la Convenția unică privind narcoticele din 1961, precum și aprobarea textului protocolului la Convenție.
Mijloacele care trebuie controlate sunt enumerate în patru liste:
Liste pe „lista galbenă” a Oficiului Internațional de Control al Narcoticelor.
În februarie 2018, 186 de țări au semnat Convenția.