Adunarea Legislativă din Tonga

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 30 ianuarie 2017; verificările necesită 7 modificări .
Adunarea Legislativă din Tonga
Data înființării/creării/apariției 16 septembrie 1875
Stat
Competența se extinde la Tonga
Numar de locuri 26
Site-ul oficial parlament.gov.to

Adunarea Legislativă ( Adunarea Legislativă engleză  , Tong. Fale Alea ) este parlamentul unicameral al Tonga .

A fost înființată în 1862 de regele George Tupou I și inițial s-a întâlnit la fiecare patru ani. Așa cum a fost conceput de George Tupou I, a fost format din toți deținătorii de titluri aristocratice și un număr egal de deputați din populație, precum și guvernatori ai insulelor periferice și miniștri numiți de monarh. Numărul deputaților a fluctuat, dar în 1914 a fost redus la nouă deputați pentru aristocrați și nouă deputați pentru oamenii de rând, în timp ce guvernanții și miniștrii erau excluși din parlament. În plus, acum Parlamentul se întrunește anual (între sesiuni, funcția legislativă aparținea Consiliului Privat, o adunare de miniștri prezidată de rege, care avea puterea de a emite decrete care aveau forță legislativă până la aprobarea – sau respingerea lor – de către Parlament. ). Cu toate acestea, chiar și după acordarea independenței în 1970, puterile Parlamentului au fost limitate și nu a influențat numirea primului ministru și a miniștrilor.

În 2010, în cadrul reformei constituționale, Adunarea Legislativă a fost transformată în mod semnificativ, au fost extinse puterile sale și a crescut numărul de aleși. Din 2010, Adunarea Legislativă este formată din 26 de deputați aleși pentru un mandat de patru ani. Dintre aceștia, 17 deputați sunt aleși popular (parțial în raioanele plurinominale, parțial în raioanele uninominale) în sistemul unui vot unic netransferibil . 9 deputați sunt aleși dintre membrii lor de către deținătorii a 33 de titluri aristocratice. În plus, Adunarea Legislativă propune Regelui spre aprobare președintele și premierul său, care trebuie să fie adjuncții săi din oricare dintre cele două categorii. Totodată, premierul trebuie să obțină aprobarea majorității tuturor membrilor Adunării Legislative, iar președintele Adunării Legislative trebuie să obțină aprobarea majorității deputaților aleși popular.

Link -uri