| Nikolai Nikolaevici Zviagințsev | |
|---|---|
| Data nașterii | 4 ianuarie 1967 (55 de ani) |
| Locul nașterii | |
| Ocupaţie | poet |
Nikolai Nikolaevich Zvyagintsev (n . 4 ianuarie 1967 , regiunea Moscova ) este un poet rus , traducător din chineză , grafician . Câștigător al Marelui Premiu „ Contul Moscovei ” ( 2013 ).
Absolvent al Institutului de Arhitectură din Moscova . Angajat în design grafic în domeniul publicității . Au fost publicate poezii în antologiile „ Samizdat al secolului ” și „ Nouă dimensiuni ”, revistele „ Lumea nouă ”, „ Znamya ”, „ Aer ”, „ Volga ”, almanahurile „ Babilon ”, „ Avtornik ” și altele. șapte cărți de poezie. De la începutul anilor 1990, a fost membru al grupului poetic Crimeeo-Moscova „Peninsula” (împreună cu Andrey Polyakov , Igor Sid , Mihail Laptev și Maria Maksimova ). Trăiește în Moscova.
Poeziile au fost traduse în engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, română, estonă și ucraineană. Finalizat la Premiul Andrei Bely (2008, 2017); bursă de la Joseph Brodsky Memorial Foundation (2009), Moscow Account Prize (2013). Participant la numeroase festivaluri de poezie, ruse și internaționale.
În ultimii ani, el a tradus poezia chineză, atât modernă, cât și medievală. În 2018, la Beijing a fost publicată cartea „O sută de cântat Ci cu imagini (în rusă și chineză)” , pentru care Zvyagintsev a făcut majoritatea traducerilor .
Ca toți autorii Peninsulei, Zvyagintsev continuă direct linia acmeistică a versului rusesc, dar o face într-un mod foarte original: ermetismul și asocierile pe mai multe niveluri inerente răposatului Mandelstam se dovedesc a fi răsturnate de el în copilărie. viziunea transparentă asupra lumii a începutului Mandelstam. Cuibarea de imagini și comparații care par destul de arbitrare la prima vedere într-un cadru de tonice silabice demonstrativ ușoare și elegante clarifică patosul poeziei lui Zvyagintsev: postulează integritatea lumii și sarcina poetului (și cel mai probabil a oricărei persoană vie) este să cauți interconexiunile totul cu totul:
Tancuri frumoase au intrat în Harbin, Și unchiul a ieșit pe balcon, De la capătul unui ou contondent sa spart Și am băut lapte cald.- Zvyagintsev nu explică natura legăturii dintre cele două evenimente, ci insistă asupra obligativității și necesității acesteia. De asemenea, este clar aici că universul, potrivit lui Zvyagintsev, nu este ierarhic: operațiunea militară și gestul de zi cu zi al unei persoane aleatorii se dovedesc a fi verigă din același lanț, echivalente și egale ca mărime (mai mult, este dată o linie). la tancuri și de trei ori mai mult la micul dejun pe balcon). Figurativitatea lui Zvyagintsev implică posibilitatea de descifrare și dezlegare (astfel, în catrenul citat, mulțumită aluziei la războiul oamenilor cu vârful tocit și cu vârful ascuțit din pamfletul lui Swift , gândul la lipsa de sens a oricărui conflict și a oricărei victorii ). strălucește), dar cel mai important lucru aici este tocmai ideea de conexiune universală, în felul său apropiată de conceptul postmodern de rizomi .