Îngrășămintele cu var este un concept care combină diverse materiale de var folosite în agricultură cu scopul de a reduce aciditatea solului dăunătoare majorității plantelor agricole și de a o îmbogăți cu calciu [1] .
Din cele mai vechi timpuri, omenirea a folosit îngrășăminte de var în agricultură - încă din secolul I d.Hr. e. fermierii din Galia și din Insulele Britanice au adus marnă și cretă pe câmpuri pentru a crește fertilitatea solului . În țările din Europa de Vest ( Marea Britanie , Germania , Franța , Țările de Jos și altele), varul a fost utilizat pe scară largă încă din secolul al XVI-lea (deși mecanismul de acțiune al varului nu a fost cunoscut până la sfârșitul secolului al XIX-lea). În Rusia pre-revoluționară, materialele de var practic nu erau folosite. În anii puterii sovietice, vararea pe scară largă, efectuată pe milioane de hectare de soluri acide, a devenit una dintre cele mai importante metode de creștere a fertilității terenurilor arabile [1] .
Rocile naturale de var sunt folosite în mod tradițional ca îngrășăminte de var:
Se mai folosesc deseuri industriale si de constructii:
Îngrășămintele de var sunt aplicate pe sol toamna pentru prelucrarea principală în adâncime. Când sunt introduse în sol, se utilizează amestecarea cu solul și umplerea gropilor de plantare.
Înainte de a fi introduse în sol, mineralele solide calcaroase sunt zdrobite. Varul neted înainte de vararea solului, pentru a transforma cocoloașele în pulbere, se stinge cu apă în proporție de 3-4 găleți la 100 kg de var. Pentru a completa rezervele de magneziu din soluri nisipoase usoare, se folosesc dolomita si calcarul cu dolomit.
Dozele de varare implică de obicei calcar măcinat. Aceleași doze sunt folosite pentru aplicarea dolomitelor , tufurilor și a altor îngrășăminte de var care nu conțin săruri de carbonat de calciu. La var stins dozele se reduc cu 25%, iar la marne se măresc [2] .