| ucrainean vals la Kiev | |
|---|---|
| Cântec | |
| Data de lansare | 1950 |
| Gen | versuri , vals |
| Limba | ucrainean |
| Compozitor | Platon Mayboroda |
| Liricist | Andrei Malyshko |
Vals de Kiev ( ukr. Vals de Kiev ) [K 1] - un cântec după cuvintele poetului Andrey Malyshko și muzica compozitorului Platon Maiboroda , scris în 1950. De-a lungul timpului, a câștigat popularitate și a devenit imnul neoficial al orașului Kiev. În cinstea acestui cântec din capitala Ucrainei, a fost numit festivalul-concurs cu același nume printre absolvenții clasei a XI-a a instituțiilor de învățământ secundar.
Crearea cântecului este asociată cu apelul studenților Institutului Medical din Kiev la tandemul cunoscutului autor - compozitorul Platon Mayboroda și poetul Andrey Malyshko. Au colaborat în domeniul cântecului din 1948 și au creat 22 de lucrări în acest gen [1] . În scrisoare, studenții și-au împărtășit solicitarea că ar dori să audă un cântec despre Kievul lor înfloritor, pe care, după absolvirea institutului și repartizați la un loc de muncă, îl puteau lua cu ei, reprezentând cultura capitalei ucrainene. Malyshko și Mayboroda au răspuns acestei dorințe de grup și au creat în 1950 o astfel de melodie - „Valsul Kiev”, care a fost scris literalmente într-o zi [2] .
Poeziile au fost publicate în 1956 în colecția de poezii a autorului lui Malyshko „Ce este scris de mine”. Cântecul a fost lansat în 1979, ca parte a colecției de cântece în limba ucraineană „Kyiv Souvenir” pe discul de gramofon al companiei Melodiya (C60 13317-18) interpretat de Serghei Kozak și Vladimir Gurov [3] .
În RSS Ucraineană și Ucraina, după 1991, „Valsul de la Kiev” a devenit imnul neoficial al Kievului [2] . „Kiev Waltz” este uneori confundat cu melodia „ Cum pot să nu te iubesc, Kievul meu!” ”( Ukr. Yak you don’t love, Kiev, my! ), scris în 1962 de compozitorul Igor Shamo după cuvintele poetului Dmitri Luțenko, care, conform rezultatelor unui vot din 2014 în Consiliul orașului Kiev , a devenit imnul oficial al capitalei Ucrainei, depășind cântecul lui Maiboroda-Malyshko [ 4] . Melodia refrenului („Catanul înflorește din nou, / Hvilya din Dniprovska b’є”) a fost indicativul radioului „Luch” (acum „ UA: Radio Promin ”). .
Cântecul a fost interpretat de Corul Radioului Ucrainean [K 2] , condus de Iuri Taranchenko () [5] , cântăreții Svetlana Klochkova-Kovalenko, Natalia Shelepnitskaya , Anatoly Mokrenko , Sergey Kozak și Vladimir Gurov, Lyudmila Makovetskaya și Alexander Trofim Shelepchuk, și Nikolai Fokin, precum și alții.
Traducerea în rusă a fost realizată de celebrul traducător, poet și folclorist de la Kiev Grigory Litvak [6] .
| Original [K 3] [K 4]
Nopțile privighetoarelor, nopțile primăverii, |
Traducere de Gregory Litvak
Nopți de privighetoare, zgomotul de primăvară al pădurilor de stejar, |
Cântecul a sunat în lungmetrajul în două părți „Kyivlyanka” (“ Kiev Film Studio ”, 1958-1960) regizat de Timofey Levchuk [5] . În cinstea acestui cântec din capitala Ucrainei, festivalul-concurs al orașului printre absolvenții clasei a XI-a a instituțiilor de învățământ secundar - „Valsul de la Kiev” a fost numit [7] .