Managementul chinezesc este ideologia și practicile de management specifice Chinei și Asiei de Sud-Est, formate sub influența decisivă a confucianismului . Confucianismul a fost ideologia care a dominat psihotipul chinez și practica activității economice și a managementului în China, din perioada Statelor Beligerante până la unificarea Chinei de către împăratul Qin Shi Huang în 221 î.Hr. e. și până la înființarea Republicii Chineze în 1911. Confucianismul a primit recunoaștere la nivel de stat în timpul domniei dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.).
Învățăturile lui Confucius sunt un sistem de vederi socio-politice, a cărui bază este prioritatea valorilor morale și a normelor bazate pe decența etică și rituală, notate cu hieroglifa 礼 (li). Confucius credea că există o relație strânsă între cultură (文 - wen) și ordinea socială corectă. O astfel de viziune asupra structurii sociale ideale duce la ideea că dreptul unei persoane la un statut social înalt este determinat de calitățile sale spirituale și morale, adică, în mod ideal, liderul ar trebui să fie (sau să devină) un „om nobil” (君子). - jun tzu), care este opusul „omului nesemnificativ” (小人 – xiao ren). Universalismul „omului nobil” se opune specializării „omului neînsemnat”. Cunoașterea conform lui Confucius este în primul rând „cunoașterea oamenilor”. Revenirea voită a unei persoane la decență (礼 - li) dă naștere unui „soț nobil”, iar rezultatul apariției sale este triumful umanității (仁 - zhen), care este înțeles ca bunătatea conducătorului față de el. subiecte. El combină norma etică și socială ritualizată externă (礼 - li) cu atitudinea morală și psihologică internă față de umanism și dreptate în relația cu subordonații (仁 - zhen). Confucius identifică statul cu societatea și derivă legăturile sociale din comunicările interpersonale, în primul rând familiale. Confucius transferă constant structura familiei către toate păturile sociale mari, de la organizație la stat. Metafora care descrie esența unei astfel de relații este relația dintre un tată și un fiu patriarhal, care se caracterizează prin „fii ai respectului” (孝 - xiao), care, potrivit lui Confucius, este „rădăcina virtuții”.
Filosofia confucianismului a modelat o etică a muncii în China și Asia de Sud-Est, care include credința în valoarea muncii grele, dedicarea pentru organizare, frugalitate, dăruire, armonie în relații, dragoste pentru educație și înțelepciune și preocuparea pentru decența socială. Valorile confucianiste cer ca o persoană să fie condusă în primul rând de datoria față de familie și societate, și nu de realizarea intereselor și capacităților sale personale. Interesele grupului sunt considerate mai importante decât interesele individului și, dacă este necesar, nevoile individuale sunt sacrificate pentru ca nevoile grupului sau organizației să poată fi realizate.
În practicile de management bazate pe confucianism, comportamentul și rolurile membrilor organizației sunt determinate de cinci forme de relații, iar armonia în organizație se bazează pe principii etice, care sunt numite „cele cinci virtuți”. În organizațiile chineze, deciziile sunt luate de manageri superiori, iar angajații trebuie să urmeze directivele fără întrebări sau discuții. Se crede că angajații ar trebui să fie loiali organizației lor, iar organizația este obligată să aibă grijă de nevoile și nevoile lor. Relația dintre angajator și angajați este mult mai holistică și paternalistă decât în companiile occidentale. Confucius credea că relațiile ar trebui construite ca relații într-o pereche de „tată – fiu”. Tatăl ar trebui să-l îndrume pe fiu, iar fiul să arate respect și să urmeze sfaturile tatălui. Managerul chinez trebuie să facă același lucru cu subalternii săi: în calitate de „tată” unui „fiu”, el trebuie să dea instrucțiuni, să sfătuiască și să-și instruiască personalul. Relația model tată-fiu ar trebui să asigure încredere și armonie între membrii echipei. În logica confucianismului, organizația este văzută ca o prelungire a familiei. Modelul „soț și soție” din vremea lui Confucius a fost menit să demonstreze principiul că fiecare trebuie să-și joace rolul: soțul ia deciziile, soția le duc la îndeplinire. Toți membrii organizației au propriile lor responsabilități și propriul lor rol special în organizație. Controlul social este menținut printr-o orientare puternică către clan, iar relațiile sunt stabilite pe baza unor roluri predeterminate și a comportamentelor adecvate care decurg din acele roluri.
Respectul pentru vârstă este încă un aspect important al culturii chineze, iar vârsta este, de asemenea, importantă în determinarea mobilității și a poziției unui angajat într-o organizație. Managerii mai tineri le este mai greu să urce pe scara corporativă decât managerii mai în vârstă, chiar dacă managerul mai tânăr este mai calificat și, conform standardelor occidentale, mai potrivit pentru a ocupa postul vacant relevant în organizație. Se așteaptă ca angajații tineri să își aștepte rândul pentru avansarea în carieră. În schimbul acestui respect incontestabil pentru bătrâni, aceștia din urmă trebuie să se preocupe de nevoile colegilor mai tineri.
Responsabilitatea colectivă este considerată mai preferabilă decât responsabilitatea individuală și este considerată inadecvată să se lăudeze un membru al grupului, deoarece o astfel de practică subminează armonia intra-grup. Managementul chinez pornește de la faptul că accentul pus pe individualism reduce semnificativ încrederea reciprocă a membrilor grupului.
În mod tradițional, managerii chinezi prețuiesc mai mult dedicarea, fiabilitatea și loialitatea decât eficiența și productivitatea subordonaților. Diferențele de performanță individuală nu sunt considerate importante atâta timp cât colectivul sau grupul funcționează eficient. Practicile de management chineze se concentrează în general pe construirea încrederii în organizație și pe asigurarea loialității angajaților la toate nivelurile. Pentru a implementa o astfel de strategie, un aspect foarte important este orientarea etică a managerului; în mod ideal, managerul ar trebui să mențină cele mai înalte standarde de comportament personal în ceea ce privește evaluarea morală. De asemenea, este de remarcat ritualizarea practicilor de afaceri și de management, care pot fi percepute ca formale și inflexibile de către culturile occidentale, dar chinezii cred că astfel de ritualuri contribuie la orientarea pe termen lung a organizației și contribuie la instalarea răbdării și a consolidarea rezilienței psihologice.
Munca organizatorică a managerului implică grija pentru pace și armonie (和平 - el phin) în organizație, în timp ce el trebuie să fie corect și să aibă curaj moral (義 - yi), să asigure integritatea (廉 - lian) și să evite rușinea (恥 - chi) . Managementul personalului implică loialitate (忠 - zhong), bunăvoință (仁爱 - ren ai) și promovarea evlaviei de ramură (孝 - xiao) și unitatea strânsă (悌 - chi) în cadrul organizației. Controlul presupune construirea încrederii (信 - xin) pentru a asigura continuitatea afacerii, determinarea locului și punerea în aplicare a ritualurilor sociale (禮 - li) în organizație pentru a menține entuziasmul și spiritul de echipă.
Managementul confucianist presupune că pacea și armonia (和平 - hae ping) sunt asociate cu practica respectului și fraternității. Capacitatea unui bun lider de a rezolva conflictele organizaționale se bazează, în primul rând, pe dezvoltarea propriilor virtuți; în al doilea rând, trebuie să asigure formarea și întărirea simțului responsabilității reciproce între membrii grupului sau colectivului; în al treilea rând, el trebuie să caute modalități de a reduce agresivitatea conflictelor prin crearea unei „organizații umane” în care virtuțile suprimă diferențele egoiste. Un lider bun creează mecanisme care susțin o astfel de structură organizatorică în care niciun conflict, chiar măcar mic, nu trece neobservat, iar dezacordul cu deciziile liderului ar trebui să fie în limite foarte înguste și să nu depășească anumite limite. Oamenii pot considera unele decizii, în special cele care le afectează interesele personale, greșite și incorecte, dar în cadrul abordării confucianiste, ascultarea neîndoielnică este echilibrată de conceptul de curaj moral (義 - i), care implică o analiză atentă a acțiunilor cuiva și a consecințelor acestora de către liderul. Se sugerează că este cu siguranță nevoie de curaj pentru a acționa, mai ales atunci când există îndoieli sau temeri cu privire la consecințe.
Integritate (廉 - lian) - conceptul unei secvențe de acțiuni, valori, metode, măsuri, principii, așteptări și rezultate. Integritatea poate fi văzută ca opusul ipocriziei și apoi, ca o particularitate, din ea derivă relații care sugerează că părțile cu convingeri opuse ar trebui să ia întotdeauna în considerare astfel de inconsecvențe și să nu încerce să le mascheze. Conform viziunilor confucianiste, a avea integritate asigură că cineva nu deveni lacom și nu acționează din motive egoiste. Liderul trebuie să-și înțeleagă responsabilitatea și rolul și, în îndeplinirea acesteia, să dea exemplu și să fie un model pentru subordonați. O cultură corporativă bazată pe integritate reduce riscul de fraudă, permițându-vă să cheltuiți mai puțin timp și resurse pentru controale și audituri, concentrându-vă eforturile pe creșterea și sustenabilitatea afacerii.
Managementul confucianist necesită evitarea rușinii (恥 - chi). Este vorba despre a rămâne sincer și responsabil în timp ce îți vei juca rolul în relația de afaceri. În special, o persoană ar trebui să fie conștientă de capacitățile sale și nu ar trebui să facă promisiuni pe care nu le poate respecta. Dacă acțiunea este de natură să afecteze integritatea (廉 - lian), o astfel de acțiune ar trebui evitată. Astfel, înainte de a se angaja într-un anumit proiect, este necesar să se analizeze posibilele rezultate și consecințe ale acțiunilor. Și dacă acțiunea duce la rușine (恥 - chi), atunci un astfel de proiect ar trebui abandonat.
Managementul bazat pe principiile confuciane necesită atenție la construirea spiritului de echipă și promovarea respectului reciproc între membrii echipei. Această abordare este definită ca evlavie de ramură (孝 - xiao) și unitate strânsă (悌 - thi). Este considerat extrem de important conceptul de ritualuri (禮 - li), care trebuie să-și aibă locul în management pentru a asigura ordinea și stabilitatea în organizație. Astfel de ritualuri ar trebui să sublinieze faptul că fiecare are un rol de jucat, iar atunci când aceste roluri sunt îndeplinite și îndeplinite corespunzător, relațiile dintre oameni se îmbunătățesc, organizația atinge armonie și își atinge obiectivele. [unu]