Înrudite (lingvistică)

Cognate ( lat.  cognati , lit. „înrudite”) - în lingvistică , înrudirile sunt înțelese ca cuvinte cu o singură rădăcină care au o origine comună în două sau mai multe limbi independente. Adesea, rudele au un sunet similar. În același timp, asemănarea semantică a înrudirilor variază de obicei și nu coincide complet și, prin urmare, înrudirile sunt împărțite în complete (minoritate) și parțiale (majoritate). Cognatele apar în procesul de interacțiune istorică a două sau mai multe limbi. În cazul limbilor care nu sunt strâns legate (de exemplu, rusă și română , franceză și engleză ), înrudirile apar ca urmare a împrumuturilor lingvistice; în limbile strâns înrudite, cognații reprezintă adesea dublete lingvistice . Cognatele sunt studiate de etimologie și semantică , precum și de lingvistică comparată .

Există cognate false  - acestea sunt perechi de cuvinte care par înrudite datorită asemănării sunetelor și semnificațiilor, dar au etimologii diferite; pot fi din aceeași limbă, sau din limbi diferite, sau chiar din aceeași familie de limbi. Acest lucru îi diferențiază de „ prietenii falși ai traducătorului ”  - care sunt cuvinte cu sunet similar, cu semnificații diferite, dar de fapt pot fi legate etimologic.

Etimologie

În lingvistică, predominant occidentală , conceptul de înrudiți pentru a se referi la astfel de fenomene lingvistice a fost introdus în secolul al XX-lea. Din punct de vedere istoric, cuvântul cognates, conform TSB , înseamnă rude [1] . În dreptul roman , cognații desemnează persoane care se află într-o consangvinitate recunoscută legal prin linie feminină, precum și rude de sânge în general. În timpul Imperiului Roman târziu , cognații au fost adesea incluși printre moștenitori, alături de așa-numiții agnați . Cuvântul înrudit însuși este un exemplu viu de înrudit: din lat. Cuvântul cognati provine din cuvântul spaniol modern cuñado ( cumnat ; cumnat ; ginere ; prieten , prieten) și cuvântul românesc „kumnat” cu același sens.

Înrudite în limbi care nu au legătură

Utilizarea slavonei bisericești scrise și vorbite ca limbă de cult și corespondență în principatele medievale dunărene ( Țara Românească , Moldova , Transilvania ) a condus la împrumuturi masive din slavona bisericească veche în vorbirea populației romanice locale. Împrumuturile slave în limba română sunt în principal de origine sud-slavă, dar au și înruditele lor în rusă, deoarece este strâns legată de sud-slava. Rusismele , vizibile în limba română, s- au adăugat ulterior unor straturi întregi de împrumuturi slave . mier rom ..: „da” ( da ) și rusă. "Da"; „yubi” ( iubi ) și „a iubi”; „chiti” ( citi ) și „citește”; „trageți” ( trageți ) și „scump”, etc.

Dominația limbilor latine, anglo-normande și anglo-franceze în Anglia medievală din secolele XI-XIII a dus la formarea unui strat semnificativ de înrudiți în engleza modernă (de origine germanică) și franceză romanică, precum și alte Limbi romanice, creând o „iluzie lexicală” a relației acestor limbi cu engleza. mier Engleză  plătiți de la fr.  plătitor „a plăti”, ing.  oraș și fr.  cité „oraș”, ing.  stai si spaniola  estar „a sta”, „opreste”. Cu toate acestea, împrumuturile romance în engleză sunt rareori înrudite complete. Aceeași engleză  oraș „megalopolis”, „centrul de afaceri” diferă de fr.  cité „oraș”, „sat”. Mai mult, gama de semnificații ale aceluiași cuvânt este de obicei mai larg în limba sursă decât în ​​limba destinatară. De exemplu, în franceză cuvântul „ important (e) ” este folosit atât în ​​sens calitativ (important, de rang înalt despre o persoană), cât și în sens cantitativ (mare, semnificativ în ceea ce privește suma de bani) [2] . În engleză, cuvântul împrumutat „ important ” este folosit doar în sens calitativ. În plus, frecvența verbului împrumutat „ intra ” este mai mică decât cea a germanicului nativ „ intra ”; iar stilul și frecvența expresiei „ a fi suficient ” nu sunt identice cu expresia nativă „ a fi suficient ”.

Note

1. ↑ Cognates - articol din Marea Enciclopedie Sovietică . 
2. ↑ Traducere franceză-engleză :: une somme importante :: . Preluat la 24 mai 2013. Arhivat din original la 5 martie 2016. (nedefinit)

Link -uri

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)