Lavis ( fr. lavis - blur) este un tip de gravură metalică bazată pe tehnologia de imprimare gravură . Este considerată una dintre modurile de gravare .
În tehnica lavis, artistul pictează direct pe o placă de metal cu o pensulă înmuiată într-o soluție de acid slab, care corodează ușor suprafața metalului. O placă de zinc este gravată cu o soluție de acid azotic , o placă de cupru cu o soluție de clorură ferică . În funcție de timpul și forța de gravare, pe metal apar depresiuni. Imprimare gravura - vopsea prin frecare pe principiul gravării și imprimarea pe hârtie umedă pe o mașină de gravat (cu un ax cilindric) - produce o imagine cu contururi moi și tranziții tonale, care amintește de acuarelă .
Inventatorul tehnicii lavis în 1769 a fost pictorul, desenătorul și gravorul francez Jean-Baptiste Leprince . Lavis, precum acvatinta , tehnică pe care și Leprince a stăpânit-o (după unele surse, a inventat), poate fi colorat. În aceste cazuri, se folosește colorarea manuală sau imprimarea de pe mai multe „planșe”. Dezavantajul lavisului este „îmbătrânirea” rapidă a plăcii și imposibilitatea obținerii unui număr semnificativ de printuri de înaltă calitate.
Lavis mai este numită și tehnica de pictură a sepia , bistre , sos cu pensula și apă - "umplere" cu ton "întindere". O tehnică similară este litotintul ( greaca veche λίθος - piatră și italiană tinta - vopsea), estomparea cu pensula și cerneala cu apă, similar acuarelei, în litografie [1] .
Alte tehnici de „gravura pe ton”: linie punctată , mezzotint , aquatype , lac moale .