Francesco Medici | |
---|---|
ital. Francesco de Medici | |
| |
Prințul Toscanei | |
Naștere |
16 octombrie 1614 Florența , Marele Ducat al Toscana |
Moarte |
25 iulie 1634 (în vârstă de 19 ani) Regensburg , Episcopia de Regensburg |
Loc de înmormântare | Capela Medici , Florența |
Gen | Medici |
Tată | Cosimo II |
Mamă | Maria Magdalena a Austriei |
Atitudine față de religie | catolicism |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Francesco Medici ( italian. Francesco de Medici ), sau Francesco, fiul lui Cosimo II Medici ( italian. Francesco di Cosimo II de Medici ; 16 octombrie 1614 [1] , Florența , Marele Ducat al Toscana - 25 iulie 1634 [1] , Regensburg , Episcopia Regensburg ) - un prinț din casa Medici , fiul lui Cosimo II , Mare Duce al Toscana.
Francesco Medici s-a născut la Florența pe 16 (în noaptea de 17) octombrie 1614. A fost al șaselea copil și al patrulea fiu al unei familii numeroase a lui Cosimo al II-lea, Marele Duce al Toscana și a Mariei Magdalena a Austriei , Arhiducesă a filialei imperiale a Casei de Habsburg . Nepotul patern al lui Ferdinando I , Marele Duce al Toscana și al Christinei de Lorena din Casa Lorenei . Din partea mamei sale, el a fost nepotul lui Carol al II-lea , arhiducele Austriei și al Mariei Ana de Bavaria a Casei de Wittelsbach . Prințul a fost numit în memoria unchiului său patern , care a murit de tifoidă cu câteva luni înainte de a se naște. A doua zi după ce sa născut Francesco de' Medici, a fost botezat la Palatul Pitti . Ritualul a fost săvârșit de arhiepiscopul florentin Alessandro Marzi-Medici . Succesorul prințului a fost cumnatul mamei sale Sigismund al III -lea , Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, care a fost reprezentat în timpul ritualului de către trimisul său [2] [3] .
Francesco a crescut și a fost crescut cu fratele său mai mare Matthias . Diferența de vârstă dintre ei era de doar un an. Medicul de curte și profesorii prinților au trimis zilnic mamei lor rapoarte scrise despre starea de sănătate, progresul în pregătire și despre toate evenimentele din viața lui Francesco și Matthias. După moartea tatălui lor, când mama și bunica lor au devenit regente asupra fratelui lor mai mare, Marele Duce Ferdinand al II-lea, au fost numiți oameni care nu aveau cunoștințe deosebite, dar care aveau o naștere nobilă și aparțineau celor mai înalte pături ale clerului. profesori ai principilor. Copiii au fost crescuți ca adepți ai Contrareformei și ai ideilor de absolutism . Francesco, prin decizia mamei sale, a fost pregătit pentru o carieră militară. Militarul și scriitorul Fabrizio Barbolani di Montauto fost numit profesor și educator . Cu toate acestea, prințul nu avea aptitudini pentru afacerile militare. Era un tânăr rafinat, de formă zveltă, care prefera viața la curte cu baluri, sărbători și excursii de vânătoare la bătălii militare [3] .
În septembrie 1631, Francesco, împreună cu Matthias, au vizitat curtea imperială din Viena , unde Marea Ducesă vădușă și-a prezentat fiii fratelui ei, împăratul Ferdinand al II-lea . Mama prinților a încercat să se asigure că aceștia au intrat în armata imperială sub conducerea lui Albrecht von Wallenstein . În timpul călătoriei, Francesco și Mattias au continuat să se distreze cu vânătoare și baluri până în noiembrie 1631, când Marea Ducesă văduvă a murit brusc la Passau . Fratele mai mare, Marele Duce de Toscana, le-a permis să rămână în străinătate și a alocat un corp de o mie de călăreți și șase mii de infanteristi sub comanda lor în armata imperială. În primăvara anului 1632, datorită succeselor militare ale protestanților în Războiul de 30 de ani , Marele Duce de Toscana le-a dat fraților o sută de mii de skudo și o cantitate mare de arme, cu obligația de a merge imediat la armata imperială activă. și se dovedesc în lupte cu protestanții de partea împăratului [3] .
În iulie 1632, Francesco și Mattias au mers la teatrul de operațiuni. După întâlnirea cu împăratul la Viena, au ajuns în tabăra armatei imperiale de lângă Nürnberg . La 16 noiembrie 1632, frații au participat pentru prima dată la bătălia - bătălia de la Lützen . După ce i-a întâlnit pe prinți cu entuziasm, Wallenstein a început curând să-i trateze negativ. Motivul pentru aceasta a fost nemulțumirea generalisimului față de participarea insuficientă a Marelui Ducat al Toscana la aprovizionarea armatei imperiale. La început a refuzat să acorde grade militare adecvate originilor prinților. Apoi, dorind să scape de prezența lui Francesco și Matthias în armata activă, în iulie 1633 le-a luat complet comanda regimentelor. După cum credeau prinții înșiși, motivul unei astfel de atitudini față de ei din partea generalisimii a fost că, aflându-se la curtea imperială, au vorbit despre posibila trădare a lui Wallenstein. În februarie 1634, într-o scrisoare către Marele Duce, Francesco și Mattias au cerut permisiunea de a părăsi armata imperială, temându-se pentru viața lor dacă acuzația de trădare împotriva Generalisimii va fi confirmată. Fratele mai mare le-a dat curs cererii, iar în aceeași lună au părăsit teatrul de operațiuni și au ajuns la Castelul Neustadt [3] .
Începutul nereușit al serviciului militar l-a convins în cele din urmă pe Francesco de nepotrivirea sa pentru o carieră militară, pe care a scris-o și într-o scrisoare către fratele său mai mare în martie 1634. Dar nu avea voie să părăsească armata imperială. În luna mai a aceluiași an, în fruntea cavaleriei Marelui Ducat, Francesco a participat la asediul Regensburgului. În iulie, o ciuma a izbucnit în tabăra asediatorilor . Francesco este bolnav. Cu toate acestea, medicii nu i-au diagnosticat imediat boala. Starea prințului s-a deteriorat rapid. Doctorul imperial trimis la el nu a putut face nimic. Francesco de' Medici a murit lângă Regensburg la 25 iulie 1634. Mai întâi, rămășițele prințului au fost aduse la mănăstirea franciscană din Bolzano . Vestea morții sale a ajuns la curtea din Florența la începutul lunii august, când toți cei de acolo se pregăteau pentru nunta lui Ferdinand al II-lea și Victoria de Urbino . Din ordinul Marelui Duce, la 30 august 1634, răposatului Francesco a fost făcută o înmormântare solemnă în Bazilica Sfântul Laurențiu din Florența [3] .
Mai multe portrete ale lui Francesco, care îl înfățișează la diferite vârste, au supraviețuit și aproape toate sunt de Eustace Sustermans [4] . Un portret de copil al prințului (c. 1625) al aceluiași artist, care este o copie a unei lucrări a lui Francesco Bianchi Buonavita , se află în colecția Kunsthistorisches Museum din Viena . Pe pânză este înfățișat cu un dalmat [5] . Încă două portrete ale lui Sustermans (c. 1628), în care Francesco este înfățișat în armură , se află în colecțiile Galeriei Uffizi și Galerii Palatine din Florența [4] [6] . Au fost scrise la scurt timp după ce prințul a căzut de pe cal la Poarta Sf. Fredian și și-a rupt piciorul [3] . Un alt portret al aceluiași artist, pictat de acesta cu puțin timp înainte de moartea prințului, se află în colecția Muzeului Național din Cracovia [4] .
Medici, Francesco (1614-1634) - strămoși | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Dicționare și enciclopedii | ||||
---|---|---|---|---|
Genealogie și necropole | ||||
|