Insolvența este incapacitatea unei persoane fizice sau întreprinderi de a-și îndeplini obligațiile bănești față de creditor după data scadentă a plății acestora; stare financiară în care totalul pasivului debitorului depășește totalul activelor. Insolvența poate duce la faliment .
Britannica definește insolvența ca fiind o situație financiară în care angajamentele totale ale unei persoane fizice sau ale unei întreprinderi depășesc totalul activelor, ca urmare a căreia debitorul nu își poate plăti datoriile pe măsură ce acestea devin scadente în cursul normal al activității [1] .
Potrivit TSB , insolvența este incapacitatea unei entități economice (întreprindere, organizație, persoană juridică) de a asigura plăți pentru obligațiile sale. Întreprinderile aflate în insolvență includ organizații economice care nu rambursează pentru o lungă perioadă de timp datoriile la creditele bancare, plățile de impozite și furnizorii [2] .
Potrivit TSB, motivele insolvenței [2] :
Insolvența întreprinderilor duce la falimentul și lichidarea acestora, provoacă șomaj, care în cele din urmă pune o povară grea asupra situației sociale a populației. Statul poate interveni activ în activitățile unei întreprinderi slab performante prin aplicarea de sancțiuni economice, utilizarea controlului bancar, acordarea de asistență financiară și de credit și implementarea altor măsuri economice și organizatorice care vizează îmbunătățirea activității unei întreprinderi în insolvență [2] .
Principalele modalități de restabilire a solvabilității: restructurarea datoriilor, refinanțare, vacanțe de credit [3] .
Insolventa (faliment) | |
---|---|
Noțiuni de bază |
|
Proceduri de faliment |
|
Arbitru |
![]() | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |