Jaf de...

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 18 iulie 2022; verificările necesită 3 modificări .
Jaf de...
Alte nume Ograblenie po…
tip desen animat desenat de mână
Gen detectiv , parodie de film
Producător Yefim Hamburg
compus de Mihail Lipskerov
designer de productie Mendelevici, Daniil Alexandrovici
Roluri exprimate Eduard Nazarov
Gennady Morozov
Vsevolod Larionov
Alexander Baranov
Compozitor Ghenadi Gladkov
Multiplicatori Viktor Shevkov
Natalia Bogomolova
Elvira Maslova
Yuri Kuzyurin
Vladimir Zarubin
Serghei Dezhkin
Iosif Kuroyan
Galina Barinova
Galina Zebrova
Operator Mihail Druyan
inginer de sunet Georgy Martynyuk
Studio Studioul de film " Soyuzmultfilm "
Țară  URSS
Distribuitor Soyuzmultfilm
Limba Rusă
Durată 18 min. 5 sec.
Premieră 1978
IMDb ID 0332288
BCdb Mai mult
Animator.ru ID 2798

„Jaful conform...” este un film de animație  satiric sovietic pentru adulți, creat de regizorul Yefim Gamburg în 1978 [1] .

Carica animată este alcătuită din patru povești, fiecare din care prezintă un jaf de bancă cu „caracteristicile” unei anumite țări ( SUA , Franța , Italia și URSS ). Fiecare novelă parodiază filmele polițiste ale țărilor respective din anii 1960 și 1970, multe dintre ele folosesc o mulțime de clișee, iar personajele desenate sunt asemănătoare cu actorii populari ai vremii.

Plot

Screensaver-ul este un screensaver modificat cu umor al companiei americane de film „ Metro-Goldwyn-Mayer ” - leul MGM „aruncă” pe Cheburashka apărut pe neașteptate și ia locul.

Partea 1. „Ograblenie po-amerikanski”

Jaful implică mai multe bande care conduc pe rând până la bancă, doar pentru a fi împușcate și aruncate în aer de mașina cu mașina unei bande rivale. În cele din urmă, ultima gașcă reușește să intre în bancă de o scară aruncată dintr-un elicopter și să fure bijuteriile, totuși, în ea, fiecare dintre complici (tâlharul direct, șoferul care a părăsit urmărirea, trăgătorul-bouncer și femme fatale) după ce a predat râvnita valiza unui complice este ucis de el la fel. Șeriful , un „super-erou” cu sânge rece (o parodie a personajului lui Marlon Brando din filmul „The Chase ”), veghează cu calm la bijuteriile furate de la bancă , care în cele din urmă ia bunurile furate pentru el și le explică bancherii afectați: „ Păcat, dar criminalii au reușit să scape... ”.

Romanul satirizează stereotipurile sovietice ale SUA ( reclamă , zgârie-nori , mașini , baruri ) și parodiază filme de acțiune cu gangsteri americani cu multe schimburi de focuri, explozii, intrigi și crime.

Partea 2. „Ograblenie po-franzuski”

O companie formată din patru complici - un criminal eliberat, șoarecele lui de mână , gazda unui bar (fiica unui criminal) și iubitul ei, un tânăr gangster - dezvoltă un plan viclean bazat pe multe presupuneri și accidente care sunt imposibile în viața reală. . Ei desenează un plan de canalizare sub clădirea băncii, notând prezența unei toalete lângă boltă; un șoarece purtat de fiica sa la toaletă provoacă blocarea canalizării, tatăl, deghizat în instalator, vine la magazin, deschide o valiză, din care sare un tânăr gangster cu o armă, iar un șoarece sare din conducta de apă. Împreună îl atacă pe gardian, care sare de frică în toaletă, de unde este aruncat în canalizare. După ce au deschis lacătul de depozitare cu o coadă de șoricel, tâlharii fură obiecte de valoare, pleacă cu mașina, scapă din urmărire (revopsesc mașina din mers) și ajung în siguranță la barul lor, unde beau pentru o afacere finalizată cu succes. În final, banii lor sunt furați de un vizitator „beat” al barului, care a dormit în tot acest timp, stând la tejgheaua barului (pe care nimeni nu i-a dat atenție), dar în cele din urmă dă peste poliție. .

Nuvela reflectă caricatural cinematograful francez : prezența replicilor de dragoste în intrigi care sunt nepotrivite pentru intriga și dependența franceză de vin și se referă, de asemenea, la intriga „jafului perfect”, obișnuită în cinematografia occidentală.

Obiectele principale ale parodiei sunt filmul „ Soarele vagabond ” (1967, cunoscut și sub numele de „Nu ai spus totul, domnule Farran”) și filmul „ Melodia de la subsol ” (1963). Finalul în sine este o parodie a Diavolului și a zece porunci (1962).

Partea 3. „Ograblenie po-italianski”

Mario Brindisi, bătut de datorii, șomer, tată de familie numeroasă și descendent de prinți nobili, află că soția sa Lucia a născut trei gemeni pe lângă cei trei copii deja prezenți. E scandal în familie, Lucia își acuză soțul de mediocritate, lene și lipsă de dorință de a câștiga bani sau măcar de a jefui o bancă. Polițistul care a rupt lupta soților îi spune lui Mario că jaful este o idee bună, iar acesta este de acord. Mario împrumută bani de la toată lumea, împrumută un costum scump și o mașină de la magazine, promițând că îi va plăti înapoi când jefuiește o bancă. Toată lumea știe că va face asta, dar nimeni care să nu se amestece cu el, ci, dimpotrivă, toată lumea încurajează și îndeamnă „să fii bărbat”. Intrând în bar înainte de jaf, Mario află despre următoarea sarcină a Luciei, se simte amețit și este gata să renunțe la jaf, dar prietenii de la bar, sub strigătele de aprobare ale orășenilor despre nevoia de a-și hrăni familia, îl aduc. în brațe la bancă, unde angajații familiari îi dau cu plăcere bani . Dar, de îndată ce Mario părăsește banca, o mulțime de creditori se repezi după el. După ce a distribuit datorii, rămâne literalmente fără pantaloni și în cele din urmă află că Lucia i-a născut cinci copii.

Romanul ridiculizează corupția , puterea legăturilor personale din Italia, inflația, precum și celebra lenea și dezbinarea italiană.

Personajele din film menționează „ Sfântul Ianuarie ” („ Fie ca Sfântul Ianuarie să te ajute ”) – posibil o referire la filmul „ Operațiunea Sfântul Ianuarie” (1966). Motivele intriga ale filmelor „ Ieri, azi, mâine ” (1963) cu eroina invariabil însărcinată a primei nuvele interpretate de Sophia Loren, precum și „ Divorțul italian ” (1961), în care toate cunoștințele îl incită pe eroul Marcello Mastroianni să comită o crimă - uciderea unui trișor, sunt împrumutate soția lui.

Partea 4. „Jaf de...”

Doi infractori evidenti merg la banca de economii în fiecare zi , dorind să intre în ea, dar este întotdeauna închisă (fie pentru o zi sanitară, fie pentru reparații ). În cele din urmă, după un an, răbdarea lor se epuizează și completează independent reparația care stă nemișcată din cauza nerespectării atitudinii. După aceea, trăgându-și un colant peste cap pentru doi și scoțând pistoalele, partenerii pătrund în incinta proaspăt renovată. Apoi, un polițist vine la intrare și, pe muzica „ Serviciul nostru este și periculos și dificil ”, agăță un panou „ Poliție ” și arată publicului că „totul este sub control”. Camera se retrage și publicul vede un poster care era popular la acea vreme - „ Păstrează-ți banii într-o bancă de economii ”.

Pentru telespectatorii sovietici, joacă rolul ultimei fraze dintr-o glumă și parodiază realitatea sovietică, deoarece nu existau alte bănci în vremea sovietică.

Personaje

Toate personajele principale (și chiar unele minore) se bazează pe actori străini și sovietici reali din anii 1960 și 1970:

The American Heist

jaf francez

jaf italian

jaf sovietic

Noua editie a filmului

„Robbery in Russian” nu a fost lansat deoarece filmul a fost filmat în 1977-1978. Ei bine, știi, aceștia au fost ani de stagnare, când nu ne-au jefuit încă ”, a spus scenaristul filmului Mikhail Lipskerov în emisiunea TV „ Jester with Us ” . - <...> Și un editor a numit „Jaf în rusă” „defăimire și scuipat”. [2]

Pe lângă considerentele ideologice, motivul a fost și că unul dintre eroi a fost radiat de la Savely Kramarov , care a emigrat în Statele Unite în 1981.

Versiunea completă a desenului animat cu a patra nuvelă restaurată a fost lansată în 1988. .

Creatori

compus de Mihail Lipskerov
director Yefim Hamburg
designeri de producție Igor Makarov , Daniil Mendelevici
compozitor Ghenadi Gladkov
director de imagine Mihail Druyan
inginer de sunet Georgy Martynyuk
editor Isabella Gerasimova
asistenți Olga Apanasova, Arkady Sher , Roza Bikmaeva, O. Erofeeva
animatori Viktor Shevkov , Natalia Bogomolova , Elvira Maslova , Yuri Kuzyurin , Vladimir Zarubin , Sergey Dezhkin , Iosif Kuroyan , Galina Barinova , Galina Zebrova
pictori V. Maksimovici, Inna Zaruba , Vera Kharitonova
rolurile au fost exprimate Eduard Nazarov [3] (creditat ca D. Germanetto), Gennady Morozov , Vsevolod Larionov , Alexander Baranov
editor Raisa Frichinskaya
regizor de imagine Lubov Butyrina

Ediții video

În URSS, desenul animat a fost produs pe film de 8 mm pentru afișare pe proiectoare de amatori, atât în ​​format Super-8, cât și în format normal, copiile fiind realizate la o frecvență de 24 de cadre pe secundă. În același timp, o parte a desenului animat a fost plasată pe o bobină, nu a existat un acompaniament sonor.

În anii 1980, desenul animat a început să fie lansat pe casete video cu producția video „Programul video al Comitetului de Stat pentru Cinematografie al URSS”. La începutul anilor 1990, în Rusia și CSI, desenul animat a fost lansat de asociația de film Krupny Plan pe casete video, iar de la mijlocul anilor 1990, pe CD-uri video în colaborare cu compania Lizard . La mijlocul anilor 1990, a fost lansat în colecția VHS a celor mai bune desene sovietice „ Studio PRO Video ” și în studioul video Soyuz.

În 2003, desenul animat a fost lansat pe DVD în cea de-a treia ediție a Colecției de Aur a Desene Animate Favorite, iar mai târziu în colecția de desene animate Film, Film, Film.

Note

  1. ↑ Serghei Kapkov. Efim Hamburg // Desene animate / Irina Margolina, Natalya Lozinskaya; ed. cuvânt înainte N. Izvolov. — M .: Interros , 2006. — ISBN 5-91105-007-2 . Copie arhivată (link indisponibil) . Consultat la 1 iunie 2014. Arhivat din original la 29 august 2007. 
  2. ↑ Bufonul cu noi. Transfer 1 (1992) - YouTube
  3. ↑ „PRINCESA...” ERA FRUMOS, VREMEA ERA ORIBILA. Eduard NAZAROV: „În fiecare film este necesar să se facă descoperiri”  // Novaya Gazeta . - 2005. - 14 noiembrie.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
 Desene animate de Efim Hamburg