Cântece ale marinarilor. Partea 2

„Cântece de marinari. Part 2”  este un album solo al muzicianului rock rus Alexander F. Sklyar , lansat în 2010 de concernul Soyuz . Discul continuă tema marină a primei părți , care a fost lansată cu doi ani mai devreme, totuși, în ceea ce privește stilul general, se îndepărtează de sunetul rock mai mult spre chanson.

Creație și concepție

După lansarea primului astfel de album, Sklyar a continuat să fie interesat de romantismul portuar și s-a îndreptat către moștenirea trecutului pentru a crea material nou: am vrut să continui și să-l completez intern. Desigur, în prima parte, am spus tot ce am vrut să spun personal cu această ocazie. Dar m-am gândit că ar fi important și interesant pentru mine să arăt gama de alte idei despre acest subiect, motivele asociate acesteia, care nu au fost exprimate inițial în munca mea, dar îmi sunt foarte apropiate” [2] . Muzicianul a ascultat multe melodii vechi și a ales, în opinia sa, pe cele mai strălucitoare dintre ele. „În timp ce lucram la album, am putut simți pulsația colectivă, pentru mine a fost foarte important. Și în conținutul său, această înregistrare reflectă pe deplin starea mea interioară. Este în consonanță cu unele lucrări pe care le-am creat solo în timpul existenței grupului Va-bank , dar spre deosebire de ele, este mult mai semnificativă. Nu are un singur număr de pasaj” [3] .

„Odessa Port”, „Mishka-Odessit”, „Teplokhod” sunt versiuni cover ale celebrelor cântece ale lui Leonid Utyosov , „White Steamboat” este o reluare a unei melodii a lui Yuri Vizbor . Multe dintre compoziții au fost lansate anterior pe albumele solo anterioare ale muzicianului și sunt prezentate aici în alte aranjamente. De exemplu, piesa „Tavern Paradise” a fost prezentă pe discul „ City X ”, „Tango of Journalists” din repertoriul lui Arkady Severny și „Oh City of Hamburg” de Evgeny Golovin  - a apărut pentru prima dată pe albumul „ Towards Tango ” . Printre compoziții se numără numărul bard „Nu fi gelos” de Alexander Gorodnitsky , o melodie destul de rară „Pe debarcaderul Arhangelsk” de Vadim Kozin . Piesa „There are seas!”, singura piesă cu text propriu al lui Sklyar, a fost creată ca parte a grupului Va-Bank și a fost lansată în 2005 pe discul Players and Spies . Romantismul urban folclor „ In the Cape Town Port ” a fost înregistrat împreună cu Garik Sukachev . „Mishka-Odessa” și „ Recunosc iubita după mersul său ” au fost de asemenea interpretate împreună cu Sukachev la un moment dat, dar pentru noua lansare Sklyar le-a refăcut complet și le-a prezentat în propria interpretare. Sklyar a ales cântecul popular „Și marea furtunoasă...” la sugestia celebrului jurnalist de televiziune și radio Alexander Gordon [4] .

Recenzii

Prezentarea a avut loc pe 28 aprilie 2010 în clubul din Moscova „ B2 ” [2] . Vladimir Smirnov, recenzent al revistei Fuzz , a numit discul rezultat „drăguț”, lăudând componenta de gen: „Dacă difuzarea unui post de radio odios ar consta din cel puțin jumătate din astfel de material, nu ar fi jenant să-l asculți” [5] . O recenzie pozitivă a albumului a fost scrisă și de criticul Vadim Ponomarev : „În general, în acest al doilea album, Alexander F. Sklyar și-a permis să devină el însuși, fără să se uite înapoi la camarazii săi mai în vârstă, așa cum obișnuia să facă în zilele lui Va-Bank” [4 ] . Igor Lesnik, într-o recenzie pentru site-ul Zvuki.ru , a numit albumul „una dintre cele mai interesante înregistrări ale anului, obligatoriu în colecția fiecărei persoane inteligente dintr-un public de peste 25 de ani, pentru care numele lui Utyosov, Vertinsky , Aleshkovsky și Yul Briner nu sunt o frază goală” [6] . Ilya Zinin , într-o recenzie pentru Rolling Stone Rusia , a considerat mișcarea muzicianului ca fiind firească și s-a întrebat de ce artistul nu a făcut asta înainte [1] . Boris Barabanov de la revista „ Kommersant Weekend ” și-a exprimat o opinie ambiguă cu privire la „Partea a doua”: „Albumul nu strălucește cu descoperiri sonore și nu deschide noi fațete ale talentului interpretului, dar reproduce pentru ascultător clasicii din cântecul naţional al mării. Câteodată jucat până la obscen, alteori literalmente pierdut” [7] .

Membrii înregistrării

• Alexander F. Sklyar  - chitară, voce;
• Garik Sukachev  - voce „În portul Cape Town”;
• Anton Khabibulin - chitară
• Alexey Ryslavsky - chitară bas, contrabas
• Rushan Ayupov  - acordeon cu butoane;
• Alexander Belonosov - clape, pian
• Serghei Batrakov - tobe, percuție

Lista de piese

Note

1. ↑ 1 2 Ilya Zinin. Alexander F. Sklyar „Cântece ale marinarilor. Partea a doua" - Clasice ale chansonului ca o continuare a temei maritime de succes  // Rolling Stone Russia . - Nr. 69 .
2. ↑ 1 2 Alexander F. Sklyar. Prezentarea albumului „Cântece de marinari. Partea a doua” . B2 (28 aprilie 2010). Consultat la 30 iunie 2010. Arhivat din original la 24 aprilie 2012. (nedefinit)
3. ↑ Natalya Malakhova. Alexander F. Sklyar: „Cântece care cad pe sufletul meu rock and roll” - Muzicianul lansează partea a doua a „Cântecelor marinarilor”  // Novaya Gazeta . - 25 aprilie 2010. - Nr. 44 . (Rusă)
4. ↑ 1 2 Vadim Ponomarev . Alexander F. Sklyar - „Cântece ale marinarilor. Partea 2" . guruken.ru (14 mai 2010). Consultat la 30 iunie 2010. Arhivat din original la 13 august 2012. (nedefinit)
5. ↑ Vladimir Smirnov. Alexander F. Sklyar. Cântece ale marinarilor. Partea 2 - Învață să înoți în portul nostru  // Fuzz . - 28 mai 2010.  (link inaccesibil)
6. ↑ Igor Lesnik. Interpretul Alexander F. Sklyar - Album „Cântece ale marinarilor. Partea 2" . Zvuki.ru (14 iunie 2010). Consultat la 30 iunie 2010. Arhivat din original pe 9 mai 2010. (nedefinit)
7. ↑ Boris Barabanov . Alexander F. Sklyar „Cântece ale marinarilor. Partea 2 "  // Kommersant Weekend . - 14 mai 2010. - Nr. 18 (164) .

Link -uri

• Site-ul oficial al lui Alexander F. Sklyar Arhivat 28 noiembrie 2012.
• „ Cântece ale marinarilor. Partea 2 Copie de arhivă din 26 octombrie 2014 la Wayback Machine " - pe site-ul oficial al concernului Soyuz

Site-uri tematice	MusicBrainz