rechini dungi | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
clasificare stiintifica | ||||||||||
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:DeuterostomiiTip de:acorduriSubtip:VertebrateInfratip:cu falciClasă:pește cartilaginosSubclasă:EvselakhiiInfraclasa:elasmobranhiiSupercomanda:rechiniComoară:GaleomorphiEchipă:CarchariformesFamilie:Rechini obezGen:rechini dungi | ||||||||||
Denumire științifică internațională | ||||||||||
Paragaleus ( Budker ), 1935 | ||||||||||
Sinonime | ||||||||||
Negogaleus Whitley, 1931 | ||||||||||
|
Rechinii dungi [1] ( lat. Paragaleus ) sunt un gen de pești cartilaginoși din familia rechinilor cu ochi mari din ordinul Carchariformes . Ei locuiesc în apele tropicale și subtropicale ale tuturor oceanelor [2] . Aceștia sunt pești de talie medie sub 96 cm lungime, au botul rotunjit, fante scurte branhiale și ochi ovali alungiți orizontal. În spate sunt mici stropi. Gura este scurtă și larg arcuită. Dinții de sus au un vârf lung. Baza primei înotătoare dorsale este situată între bazele înotătoarelor pectorale și pelvine. La marginea lobului superior al aripioarei caudale există o crestătură ventrală. Înotatoarele dorsale și ventrale, precum și lobul inferior al înotătoarei caudale, sunt în formă de semilună. Dieta constă din mici pești osoși și nevertebrate . Nu reprezintă un pericol pentru oameni [3] . Numele genului provine din cuvintele grecești . πλευρά - „parte” și greacă. γαλεός - „rechin”.
Genul include în prezent 4 specii existente:
și două dispărute [4] :