| Blestemul Minervei | |
|---|---|
| Engleză Blestemul Minervei | |
| Autor | George Gordon Byron |
| Limba originală | Engleză |
| data scrierii | 1811 |
| Data primei publicări | 1813 |
Blestemul Minervei este un poem acuzator satiric al lui Byron din 17 martie 1811.
Poezia acuzatoare a fost scrisă în timpul șederii poetului la Atena, de unde marmurele din Partenon au fost îndepărtate în mod barbar de Lordul Elgin .
Byron abordase mai devreme tema jefuirii unui templu atenian în Pelerinajul lui Childe Harold , unde Elgin a fost singurul acuzat personal . La începutul Cantului II, Byron scrie:
Dar cine, cine, spre sanctuarul Atenei,
ultima, și-a întins mâna lacomă?
Cine a jefuit ruinele neprețuite,
Cine este cel mai rău și cel mai josnic hoț?
Lasă Anglia să privească în jos rușinată!
În numeroase note ale poemului, Byron îl cheamă direct pe domnul pe nume; în Blestemul Minervei, el își inserează deja numele direct în rânduri, comparându-l cu gotul Alaric . Anterior, exista un joc de cuvinte în latină „Quod non fecerunt goti, fecerunt scoti” – „ceea ce goții nu făceau, scoțienii au făcut”, implicând originea scoțiană a domnului.
Satira despre puternicul domn nu a fost publicată în întregime în timpul vieții poetului. Ediția realizată de Davison în 1812 nu a fost pusă în vânzare [2] , dar cartea încă s-a epuizat, iar lucrarea a devenit cunoscută contemporanilor [3] . De asemenea, a fost piratat în Philadelphia în 1815, în cuvintele lui Byron „hoț și pe o listă fără valoare”. După lansarea americană, această versiune a fost retipărită de o revistă londoneză și mai târziu de un pamflet separat [2] .
Exemplul lui Byron a fost urmat de alți iubitori ai Greciei, care au denunțat și jaful lui Elgin - în 1820, J. Gault a publicat poezia „Athenais”, J. și X. Smith au publicat în 1813 poezia „Parthenon”, plină de asemenea de atacuri. asupra domnului. [unu]
Lucrarea este prefațată de o epigrafă în latină, preluată din rândurile finale ale „ Eneidei ”:
„Tu, îmbrăcat în armură, smuls de la un prieten ucis,
mă vei părăsi acum? Pallas cu mâna mea
Acesta lovește, Pallas pentru ticăloșie primește
pedeapsă de sânge de la tine!
Poezia conține 312 rânduri.
Există mai multe traduceri ale poemului în rusă:
Extrase din traducerea sovietică:
Vrei să știi motivul? Priveste in jur.
Până la urmă, cel mai mic m-a rănit
Incendii, războaie, barbari, tirani -
tâlhari turci, rele gotice
Un tâlhar a venit din pământul tău! (...)
Tuturor li s-a arătat un exemplu de tâlhărie de către
Regele vizigoților și un egal scoțian!
Unul a luat prada ca pe un învingător,
celălalt a furat-o ca pe un tâlhar! (...)
Ce a făcut Cecrops, ce-i mare Pericle,
Ce a ridicat Adrian în epoca decăderii,
Apoi după ei Alaric, Elgin, - doi
Tâlhari au făcut restul... (...)
Veacurile care au urmat în învăţătură.
Lăsați-l să stea pe un piedestal al disprețului:
nu numai răzbunarea lui așteaptă,
ci se va întâmpla și pe poporul vostru!
Marea Britanie însăși l-a învățat
să facă asta atunci când există putere și putere.