| Marsilieza lucrătoare | |
|---|---|
| Liricist | P. L. Lavrov , 1875 |
| Compozitor | Claude Joseph Rouget de Lisle (editat de A. K. Glazunov ), 1792 |
| Țară | |
| Țară | |
| Aprobat | 19 martie 1917 |
| Anulat | 23 ianuarie 1918 |
| Imnurile Rusiei |
|---|
| 1. Tunete de victorie, răsună! (neoficial) (1791-1816) |
| 2. Cât de glorios este Domnul nostru în Sion (neoficial) (1794-1816) |
| 3. Rugăciunea rusă (1816-1833) |
| 4. Dumnezeu să-l salveze pe țar! (1833-1917) |
| 5. Marsilieza muncitoare (1917-1918) |
| 6. Cât de glorios este Domnul nostru în Sion (1918-1920) |
| 7. Internațional (1918-1944) |
| 8. Imnul de stat al URSS (1944-1991) |
| 9. Cântec patriotic (1990-2000) |
| 10. Imnul Național al Federației Ruse (din 2000) |
"Working Marseillaise" - cântec revoluționar rusesc pe melodia imnului francez - cântecul " La Marseillaise ". Folosit ca imn în primele luni după Revoluția din februarie . Este cunoscut și sub denumirile „New Song” și „Let’s Renounce the Old World” .
Cuvinte de P. L. Lavrov (aceasta nu este o traducere din franceză), muzică de Claude Joseph Rouget de Lisle . Textul a fost publicat în ziarul Vperyod la 1 iulie 1875 sub titlul „Nou cântec”.
Guvernul provizoriu a aprobat „La Marseillaise” ca imn național la 6 martie 1917 după stilul vechi [1] - la 4 zile după abdicarea lui Nicolae al II-lea . La început, a fost interpretată pe melodia originală franceză, dar apoi compozitorul A. K. Glazunov a modificat muzica astfel încât să se potrivească mai bine cu cuvintele rusești.
La Petrograd, la 4 aprilie 1917, Sovietul local al Deputaților Muncitorilor și Soldaților a proclamat ca imn Internaționala în loc de Marsilia , dar la acel moment această decizie nu a fost susținută. Guvernul provizoriu a declarat doar că decizia finală asupra imnului ar trebui luată în viitor de Adunarea Constituantă .