| Shipione Rebiba | |
|---|---|
| ital. Scipione Rebiba | |
| Naștere |
3 februarie 1504 [1] |
| Moarte |
23 iulie 1577 [1] (în vârstă de 73 de ani) |
| îngropat | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Scipione Rebiba ( italiană: Scipione Rebiba ; 2 februarie 1504 - 23 iulie 1577) a fost un cardinal al Sfintei Biserici Romane, care joacă un rol important în „ genealogia ” hirotoniilor episcopale ale Bisericii Catolice .
Născut la 2 februarie 1504 în San Marco d'Alunzio ( Sicilia ). După ce a studiat la Palermo , a intrat în slujba cardinalului Gianpietro Carafa , pe atunci episcop de Chieti . La 16 martie 1541 , a fost numit episcop auxiliar de Chieti , a primit scaunul titular al Amykliei ( ing. Amyclaeensis ). Cardinal din 20 decembrie 1555 (sub Papa ( Paul al IV-lea ). Din 1566, Arhiepiscop de Pisa , 1565-1573 - Patriarh latin titular al Constantinopolului , din 1573 - Episcop al Eparhiei Suburbicariene de Albano , din 1574 - al unei alte Eparhii Suburbicariene Sabina a fost și legat papal în Polonia și președinte al tribunalului Inchiziției Romane ... A murit la Roma la 23 iulie 1577.
Se presupune că Rebiba însuși a fost consacrat ca episcop de către cardinalul Gianpietro Carafa , viitorul Papă Paul al IV-lea , totuși, dovezile documentare în acest sens nu au fost păstrate. El însuși a consacrat mai mulți episcopi, printre care Iulius Antonio Santorio , căruia ia urcat succesiunea apostolică a lui Pietro Francesco Orsini de Gravina, Papa Benedict al XIII-lea ( pontificat 1724-1730). El, la rândul său, a consacrat nu mai puțin de 139 de episcopi la diferite scaune importante din Europa și Lumea Nouă , mulți dintre care, la rândul lor, au consacrat și episcopi în număr mare. Astfel, „genealogia” hirotonirilor episcopale a aproximativ 95% din cei aproximativ 5.000 de episcopi contemporani ai Bisericii Catolice se întoarce la Benedict al XIII-lea și prin el la cardinalul Rebibe, la care informațiile documentate se rup.