Rezoluția 1089 | |
---|---|
Organ | Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite |
data | 13 decembrie 1996 |
Întâlnire | nr. 3724 |
Codul | S/RES/1089 |
Vot |
|
Subiect | situația din Tadjikistan și la granița dintre Tadjikistan și Afganistan |
Rezultat | adoptat |
Componența Consiliului de Securitate pentru 1996 | |
membri permanenți |
|
membri nepermanenți |
|
Document |
Rezoluția 1089 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (cod - S/RES/1089), adoptată la 13 decembrie 1996, prin care se retrag toate rezoluțiile privind situația din Tadjikistan și la granița dintre Tadjikistan și Afganistan, Consiliul a prelungit mandatul Misiunii de Observatori a Națiunilor Unite în Tadjikistan (UNMOT) până la 15 martie 1997 și a revizuit eforturile de a pune capăt conflictului din țară [1] .
S-a exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea situației din Tadjikistan, iar Consiliul de Securitate a subliniat necesitatea ca părțile în cauză să-și onoreze acordurile. Situația poate fi rezolvată doar prin mijloace politice între guvernul Tadjikistanului și Opoziția Tadjikă Unită, iar ei sunt cei care poartă principala responsabilitate pentru acest lucru. Rezoluția subliniază, de asemenea, inacceptabilitatea acțiunilor ostile la granița cu Afganistanul și își exprimă satisfacția față de cooperarea dintre UNMOT, forțele de menținere a păcii ale Comunității Statelor Independente (CSI), forțele ruse de frontieră și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Consiliul a condamnat încălcările de încetare a focului, în special ofensiva opoziției din zona Gharm[2]. Toate părțile au fost îndemnate să respecte Acordul de la Teheran și alte acorduri pe care le-au încheiat și că încetarea focului va continua în timpul discuțiilor inter-tadjik. De asemenea, a condamnat atacurile teroriste și alte acte de violență care au ucis civili, membri ai forței de menținere a păcii CSI și polițiștii de frontieră ruși. Amenințările cu moartea și relele tratamente din partea UNMOT au fost, de asemenea, ferm condamnate.
Mandatul misiunii de monitorizare a UNMOT a fost prelungit până la 15 martie 1997, cu condiția ca părțile la Acordul de la Teheran să-și demonstreze angajamentul față de reconcilierea națională. Până la 15 ianuarie 1997, Secretarului General i s-a cerut să raporteze Consiliului cu privire la rezultatul negocierilor. De asemenea, a fost exprimată îngrijorarea cu privire la deteriorarea situației umanitare din Tadjikistan și la necesitatea urgentă ca comunitatea internațională să răspundă, inclusiv contribuțiile voluntare în conformitate cu Rezoluția 968 (1994).
Rezoluții ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite adoptate în 1996 | |
---|---|