Un roman despre Fauvel
Romanul despre Fauvel ( fr. Roman de Fauvel ) este un poem satiric cu inserții muzicale extinse, în franceză veche și latină. Poezia este atribuită notarului curții regale din Paris, Gervaise du Bus (Gervès du Bus). Autorii compozițiilor muzicale sunt în mare parte anonimi. Lucrarea este cunoscută în două ediții: una scurtă este datată 1314, una extinsă este datată 1318.
Scurtă descriere
Romanul despre Fauvel a fost păstrat în două versiuni - scurtă și extinsă. O versiune scurtă (1314), care conține doar un poem de 3280 de rânduri, supraviețuiește în 14 manuscrise. O versiune extinsă (1317 sau 1318), care împreună cu poemul conține diverse inserții - fragmente de proză, miniaturi artistice și compoziții muzicale, a supraviețuit doar în manuscrisul F-Pn fr.146.
Fauvel este un nume propriu pentru un măgar sau un cal, înrudit cu fr. fauve sălbatic, prădător. Neologismul este format ca un acronim dintr-o combinație de șase păcate:
- linguşire (măgulire)
- Avariție (zgârcenie)
- U/Vilanie (rătăciune)
- Varietate (vânt)
- invidie (invidie)
- Lâcheté (lașitate)
Muzica în romantismul de la Fauvel
Romanul conține 169 de piese muzicale anonime monofonice și polifonice, dintre care 56 sunt în latină și 113 în franceză, predominant în forme/genuri paraliturgice și seculare, inclusiv le , rondo , virelle , balade , diriji și motete .
De o valoare istorică deosebită sunt piesele polifonice (34 în total); unele dintre acestea au fost identificate de Heinrich Besseler drept motetele lui Philippe de Vitry :
- Favellandi vicium / Tenor
- Mundus a mundicia / Tenor
- Quare fremuerunt / Tenor
- Presidentes in thronis / Super catedrală / Ruina
- Jure quod in opera / Scariotis geniture / Superne matris gaudia
- In mari miserie / [Manere]
- Ad solitum vomitum / [Regnat]
- Plange, nostra regio / Nulla pestis est gravior / Vergente
- Qui secuntur / Detractor est nequissima vulpis / Verbum iniquum et dolosum
- In principibus perpera / Ex corruptis arboribus / Neuma de alleluya
- Ve, qui gregi deficiunt / Quasi non ministerium / Trahunt in precipicia / Displicebat
- Vos pastores adulteri / Orbis orbatus / Fur non venit (Philippe de Vitry)
- Que nutritos filios / Desolata mater ecclesia / Filios enutrivi et exaltavi
- Fauvel nous a fait present / Ja voi douleur avenir / Fauvel: autant m'est si poise
- Rex beatus, Confessor Domini / Secuers ioians / Ave
- O Philippe, prelustris Francorum / Servant regem misericordia / Rex regum
- O Nacio nephandi / Condicio nature / [M]ane prima sabbati
- Alieni boni invidia / Facilius / Imperfecte canite
- Veritas arpie / Johanne
- Ade costa dormientis / Tenor
- J'ai fait nouveletement / La mesnie fauveline / Grant despit ai ie
- Inter amenitatis tripudia / Revertenti
- Sicut de ligno parvulus / Inflammatus invidia / Tenor
- Se me desirs / Bonne est amours' / [A]
- Heu, Fortuna subdula / Aman novi probatur exitu / Heu me, tristis est anima mea (Philippe de Vitry)
- Quomodo cantabimus / Thalamus puerpere / Tenor
- Quoniam secta latronum / Tribum, que non abhorruit / Merito hec partimur (Philip de Vitry)
- Maria, virgo virginum / Celi domina / Porchier mieuz estre ameroie
- Omnipotens domine / Flagellaverunt Galliam
- Adesto, sancta trinitas / Firmissime fidem teneamus / Alleluya. Benedictus (Philippe de Vitry)
- Scrutator alme cordium / Tenor
- Ihesu, tu dator venite / Zelus familie / Tenor
- In nova fert / Garrit Gallus / N[euma] (Philippe de Vitry)
- Bon vin doit / Quant ie le voi / Cis chans veult boire
Din punctul de vedere al istoriei muzicii, romantismul lui Fauvel ocupă o poziție limită - parțial repertoriul său polifonic este atribuit perioadei Ars antiqua și parțial Ars nova .
Ediția
- Roman de Fauvel, ed. Leo Schrade // Muzica polifonică a secolului al XIV-lea Vol. I. Monaco: Éditions de L'Oiseau-Lyre, 1956 (publicarea tuturor operelor polifonice ale lui Roman în transcriere muzicală modernă)
- Bibliothèque Nationale de France, fr.146 (facsimil electronic al manuscrisului care conține versiunea extinsă a Romance of Fauvel)
Literatură
- Bent M., Wathey A. Fauvel studies. Oxford: Clarendon Press, 1998.
- Lecco M. Ricerche sul Roman de Fauvel. Alessandria: Edizioni dell'Orso, 1993.
- Mühlethaler J.-C. Fauvel au pouvoir: lire la satire medievale. Paris: Campion, 1994.
- Wathey A. Fauvel , Roman de // The New Grove Dictionary of Music and Musicians. Londra; New York, 2001.