Servius Sulpicius Pretextatus

Servius Sulpicius Pretextatus
Data nașterii secolul al V-lea î.Hr e.
Locul nașterii
Data mortii secolul al IV-lea î.Hr e.
Un loc al morții
  • necunoscut
Țară
Ocupaţie Politician al Romei antice , militar al Romei antice
Tată necunoscut
Mamă necunoscut
Soție Fabia cel Bătrân [d]

Servius Sulpicius Pretextatus ( lat.  Servius Sulpicius Praetextatus ; secolul V-IV î.Hr.) - un vechi conducător militar roman și politician din familia patriciană a lui Sulpicius , un tribun militar cu putere consulară în 377, 376, 370 și 368 î.Hr. e.

Biografie

În timpul primului său tribunat, Servius Sulpicius și colegul său Lucius Quinctius Cincinnatus i-au învins pe latinii care au atacat Tusculum [1] . Sursele nu spun nimic despre al doilea său tribunat. După o perioadă de cinci ani în care cei mai înalți magistrați nu au fost aleși din cauza interzicerii tribunilor populari, Servius Sulpicius a devenit tribun militar pentru a treia oară (370 î.Hr.). Împreună cu colegii săi, i-a învins pe locuitorii din Velitra, care asediau Tuskul, și și-au asediat propriul oraș, dar nu l-a putut lua înainte de expirarea puterilor sale [2] .

În 368 î.Hr. e., când Servius Sulpicius a fost pentru a patra oară tribun militar, s-a intensificat lupta pentru facturile lui Sextius și Licinius privind admiterea plebeilor în consulat și alte măsuri de îmbunătățire a poziției plebei. Prin urmare, dictatorii au fost numiți de două ori [3] .

Familie

Servius Sulpicius a fost căsătorit cu fiica lui Marcus Fabius Ambusta , a cărui soră mai mică era căsătorită cu tribunul poporului Gaius Licinius Stolon . Istoricii romani susțin că invidia lui Fabia cea Tânără față de sora ei din cauza onorurilor acordate soțului acesteia din urmă ca cel mai înalt magistrat a făcut să apară facturile lui Licinius și Sextius [4] [5] .

Note

  1. Titus Livius . Istoria de la întemeierea orașului . VI, 33, 8-12.
  2. Titus Livius . Istorie ... VI, 36, 1-6.
  3. Titus Livius . Istorie... IV, 38.
  4. Titus Livius . Istorie ... VI, 34, 5-7.
  5. Lucius Annaeus Florus . Epitome. eu, 17.