Pe aripile vantului

Pe aripile vantului
Engleză  Pe aripile vantului
Gen roman epic
Autor Margaret Mitchell
Limba originală Engleză
Data primei publicări 1936
Ca urmare a Scarlett și Rhett Butler
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Gone with the Wind este un  roman al scriitoarei americane Margaret Mitchell , care are loc în sudul Statelor Unite în anii 1860, în timpul și după războiul civil .

Romanul a fost lansat pe 30 iunie 1936 și a devenit unul dintre cele mai cunoscute bestselleruri din literatura americană. Până la sfârșitul anului 1936, au fost vândute peste un milion de exemplare. În același an, Mitchell a transferat drepturile de film producătorului David Selznick pentru 50.000 de dolari. Un film cu același nume a fost realizat în 1939 .

În 1937, Mitchell a câștigat Premiul Pulitzer pentru acest roman .

Plot

Romanul acoperă evenimente de peste 12 ani (din 1861 până în 1873), dezvoltându-se pe fundalul unui război civil între statele industriale din nord și cele agricole din sudul Americii.

Frumusețea sudică Scarlett O'Hara  - jumătate irlandeză, jumătate franceză - știe să farmece bărbații, dar este îndrăgostită în secret de fiul unei plantatoare vecine, Ashley Wilks . Pentru a o împiedica pe Ashley să se căsătorească cu verișoara sa, Melanie Hamilton , Scarlett decide să-i mărturisească dragostea, sperând să se căsătorească în secret cu iubitul ei. Bine-crescutul Ashley nu este pregătit să-și încalce cuvântul și să renunțe la alianța cu vărul său. Scarlett este indignată și o plesnește pe Ashley. Un martor nedoritor al scenei de dragoste, un bărbat cu o reputație dubioasă, Rhett Butler apare în fața lui Scarlett cu un rânjet și cu promisiunea că nu va face publicitate poveștii.

Cedată de furie oarbă, Scarlett acceptă propunerea lui Charles Hamilton, fratele Melaniei, iar două săptămâni mai târziu se căsătorește cu o zi înainte de nunta lui Ashley.

Războiul începe. După ce și-a pierdut tânărul soț în război, Scarlett, în vârstă de 17 ani, dă naștere unui fiu, Wade Hampton. Întristată de văduvie, Scarlett caută o oportunitate de a-și înveseli existența sumbră și călătorește cu fiul și servitoarea ei, Prissy, la Atlanta pentru a-și vizita rudele soțului ei. Ea stă la mătușa Pittypat și acasă la Melanie, sperând să o cunoască pe Ashley.

În Atlanta, o întâlnește din nou pe Rhett Butler, care îi luminează viața plictisitoare de zi cu zi dând semne de atenție. În frământările războiului, când toată lumea se grăbește să trăiască, ea merge împotriva regulilor acceptate în societate și îndepărtează din timp doliul. Părerile stricte ale sudicilor asupra convențiilor se schimbă treptat, războiul își dictează propriile reguli - lumea familiară se prăbușește.

După vacanța de Crăciun a lui Ashley, soția lui își anunță sarcina. Nu există știri de pe front despre Ashley, care probabil a fost luată prizonieră. Între timp, Rhett Butler profită din contrabandă și îi oferă Scarlett să devină amantă, dar este refuzată.

Locuitorii părăsesc Atlanta, de care se apropie Yankees. Credincioasa promisiunii lui Ashley, Scarlett este nevoita sa ramana langa ura ei Melanie, a carei sarcina este dificila. În ziua asediului Atlanta s-a născut Bo Wilks. Rhett Butler îi ajută să iasă din oraș, dar îi lasă pe călători pe jumătate și decide să se înroleze în rândurile Confederaților.

Scarlett, Melanie, doi copii și servitoarea Prissy reușesc să ajungă în siguranță la moșia natală a lui O'Hara - Tara. Cartierul general al yankeilor a fost spart în casă, sclavii au fugit, credinciosul Mamushka, lacheul Pork și soția sa sambo Dilsey au rămas. Aici Scarlett află că mama ei a murit de tifos, surorile ei sunt încă bolnave și slabe, iar tatăl ei și-a pierdut mințile.

Scarlett trebuie să-și asume îndatoririle șefului casei și ale întregii familii pentru a supraviețui în ani grei. În Tara, bumbacul este cultivat pentru vânzare, animalele sunt furate în păduri, ascunzându-se de yankei și dezertori. Odată cu sfârșitul războiului, Ashley vine la Tara.

Yankeii care au câștigat războiul își dictează condițiile de existență. O taxă pe teren crescută o obligă pe Scarlett să călătorească la Atlanta în căutarea lui Rhett Butler, care a făcut avere în timpul contrabandei de război. Cedând farmecul lui Scarlett, Rhett Butler, întemnițat, recunoaște că nu are cum să-și retragă capitala de la Liverpool. O întâlnire cu logodnicul surorii lui Sulyn, Frank Kennedy, care și-a înființat magazinul, îi dă lui Scarlett ideea să se căsătorească cu el pentru bani. Devenită doamna Kennedy, își descoperă perspicacitatea antreprenorială - conduce magazinul lui Frank și cumpără o fabrică de cherestea, care, datorită construcției postbelice în desfășurare, aduce un venit bun. Comunicarea cu Rhett Butler, eliberat din închisoare, continuă în aceeași manieră prietenoasă.

În căsătoria familiei Kennedy, se naște o fiică, Ella Lorina. După ce a aflat despre dorința lui Ashley de a se muta în nord pentru a încerca să-și construiască propria viață independentă, Scarlett o convinge pe Melanie să se mute la Atlanta și o determină pe Ashley să lucreze la o fabrică de cherestea.

În drum spre fabrică de cherestea, Scarlett este atacată de tâlhari - negri liberi. După ce află acest lucru, Frank participă la un raid al Ku Klux Klan într-o tabără de negru liber și moare într-un schimb de focuri. Rhett o cere în căsătorie pe Scarlett în noaptea de după înmormântare, lucru pe care ea o acceptă.

Într-o nouă căsătorie, Rhett și Scarlett o au pe Bonnie Blue. Rhett se înțelege bine cu copiii soției sale și o iubește pe Bonnie, încercând să se reactiveze în fața societății de dragul viitorului fiicei sale. Scarlett, pe de altă parte, se bucură de bogăție, organizează recepții cu oaspeții yankei, ceea ce provoacă condamnarea sudicilor familiari. Contradicțiile dintre cuplul Butler cresc. Oftând pentru Ashley, Scarlett decide să se culce cu Rhett în dormitoare separate. Acesta, mistuit de gelozie, pleacă pentru câteva săptămâni, iar la întoarcere află de sarcina soției sale. Într-o ceartă, Scarlett cade pe scări și își pierde copilul. Moartea tragică a lui Bonnie, în vârstă de 4 ani, îi înstrăinează pe soți unul de celălalt.

O Melanie fragilă moare, lăsând-o pe Scarlett să aibă grijă de Ashley și Beau și să fie mai bună cu Rhett, care o iubește. Scarlett își dă seama că nu a iubit-o niciodată cu adevărat pe Ashley și caută să-și exprime sentimentul tandru soțului ei. Cu toate acestea, el recunoaște inutilitatea încercărilor sale trecute de a evoca dragostea, care s-a stins în sine după moartea fiicei lor comune. După ce Rhett pleacă, Scarlett spune:

Mă voi gândi la toate astea mâine, în Tara. Atunci pot. Mâine voi găsi o modalitate de a-l aduce înapoi pe Rhett. Pentru că mâine va fi o altă zi .

Eroi

Scarlett O'Hara

Personaj principal. La începutul romanului, are 16 ani, este o cochetă, moștenitoarea unei moșii bogate, înconjurată de dragostea și grija părinților și a numeroșilor servitori.

Scopul ei principal este să devină soția lui Ashley Wilkes. Războiul începe, iar Scarlett crește treptat: la început pierde șansa de a se căsători cu Ashley, devine soția lui Charles Hamilton, care o adoră, dar îi este absolut indiferentă și în curând devine văduvă.

Ea începe să experimenteze povara obligațiilor sociale: doliu pentru soțul ei neiubit, obligația de a lăuda Cauza Justă, în care nu există nimic sacru pentru ea. După ce a supraviețuit viselor prăbușite ale adolescenței, morții celor dragi, războiului civil din 1861-1865. , Reconstrucția Sudului , la sfârșitul romanului ( 1873 ) Scarlett - o femeie care și-a pierdut prietenii, dragostea, copilul iubit, părinții, sprijinul în ochii societății - nu renunță. Unul dintre cele mai mari șocuri ale lui Scarlett vine când își dă seama că anii ei lungi de dragoste pentru Ashley sunt un vis gol din copilărie, care nu are nimic de-a face cu cel căruia îi aparține cu adevărat inima.

Ea își spune că „mâine va fi o nouă zi” când va putea să repare totul, toate greșelile și prostiile din viața ei. Principalul lucru în personajul ei este vitalitatea, rezistența și puterea.

Rhett Butler

Un bărbat care nu ține cont de ordinele și opiniile societății este un bărbat frumos și bogat. Cinic, curajos, hotărât și întreprinzător, uneori crud. Pentru a obține succesul în afaceri, el nu este înclinat să aleagă mijloacele. Reputația lui lasă de dorit, dar este o persoană neobișnuit de inteligentă, înțeleaptă, uneori delicată, care înțelege și apreciază frumusețea spirituală a oamenilor (de exemplu, Melanie Wilkes) și știe să iubească.

În căsătoria sa cu Scarlett, Rhett apare ca un tată iubitor, se arată, de asemenea, cât de mult îi schimbă paternitatea atitudinea față de societate și viață.

Ashley Wilkes

Prima dragoste a lui Scarlett, care a durat mai bine de 14 ani (de la 14 la 28 de ani Scarlett).

Acesta este un om care a trăit de mult timp în propria sa lume. Deși a fost unul dintre cei mai buni trăgători, călăreți și jucători de noroc din Georgia, a fost mult mai atras de literatură, poezie și filozofie. Statutul de plantator bogat și proprietar de sclavi i-a permis să facă toate acestea.

În război, s-a dovedit a fi un ofițer priceput și curajos, iar în perioada postbelică a devenit unul dintre liderii locali ai Ku Klux Klan.

După război, a rămas fără nimic: sclavii au fost eliberați, iar plantația a fost distrusă de război. În timpul Reconstrucției , când perspicacitatea afacerilor, antreprenoriatul și, parțial, lipsa de scrupule au devenit importante, a fost în pierdere. Era complet neadaptat la noua lume. El este bine conștient de acest lucru, în legătură cu care îi este și mai greu. Fără Scarlett, așa cum i-a recunoscut Ashley, el s-ar fi scufundat în uitare, ca mulți alți plantatori cândva bogați și puternici din sud.

Trebuia să se căsătorească cu verișoara Melanie Hamilton și se căsătorește cu ea, dar nu poate depăși atracția fizică față de Scarlett, pe care ea o consideră pentru sentimente profunde. De fapt, Ashley nu și-a putut da seama că toată viața a iubit-o doar pe Melanie, iar Scarlett și-a dorit-o doar. Și-a dat seama de asta abia după moartea soției sale.

De-a lungul romanului, el se opune constant lui Rhett Battler (prin Scarlett, Melanie și Rhett însuși). Au aproximativ aceeași vârstă, educație și statut social. Ambii sunt trăgători și călăreți pricepuți, ambii nu se tem de pericol. Cu toate acestea, ei privesc invers la datorie, onoare și conștiință, la normele și moralitatea general acceptate. Ashley nu se poate hotărî să treacă peste ei, deși știe că greșesc; Rhett scuipă sincer pe tot ceea ce este împotriva propriei sale opinii.

Acest lucru se manifestă în situații similare în care se află personajele. Toată lumea se așteaptă de la Ashley să se căsătorească cu verișoara lui și face asta, deși înainte de nuntă îi mărturisește dragostea lui Scarlett. Rhett, în schimb, refuză să se căsătorească cu fata pe care, după credința tuturor, era obligat să o ceară în căsătorie. Când începe războiul, Ashley merge la luptă, deși nu își împărtășește obiectivele (declarând că își va elibera sclavii după moartea tatălui ei), în timp ce Rhett decide să înceapă să facă contrabandă cu mărfuri care au crescut brusc din cauza războiului. . Pentru a câștiga bani, lui Ashley îi este rușine să folosească munca condamnaților biciuiți sau să accepte asistență financiară de la o femeie, în timp ce Rhett câștigă bani în liniște făcând activități disprețuite de oamenii din cercul său - un joc profesionist de cărți, comerț (inclusiv cu dușmanii lui). țara natală), carpetbagger. Într-o relație cu Scarlett, Ashley refuză căsătoria, fuga comună sau intimitatea, pe care le oferă în mod repetat, deși arată clar că își dorește acest lucru, dar pune interesele familiei, soției și copilului mai presus de dorințe; Rhett, fără ezitare, îi oferă mai întâi lui Scarlett să devină amanta lui, iar apoi soția lui (mai mult, în ziua înmormântării fostului ei soț).

Altele

Titlul romanului

Ernest Dawson Traducere de G. M. Kruzhkov
Am uitat multe, Cynara! plecat, plecat cu vântul ,

Trandafiri aruncați, trandafiri răvășiți cu mulțimea,

Dans, ca să-ți scoți din minte crinii palizi și pierduți;

Dar eram pustiu și bolnav de o veche pasiune,

Da, tot timpul, pentru că dansul a fost lung:

Ți-am fost credincios, Cynara! la moda mea

am uitat multe. De parcă un vârtej dus

Bucurie, revoltă, râsete, strălucire liliac a ciorapilor,

Și dansul până dimineața, și un așternut de trandafiri mototoliți;

Eram atât de chinuit de vechea mea iubire;

Din memorie am scos un reproș stupid:

Dar nu ți-am înșelat sufletul, Kinara.

Succes comercial

Romanul a avut un succes fenomenal cu cititorii din țară și din străinătate. În primele trei săptămâni s-au vândut 176 de mii de exemplare, într-un an 1 milion 176 de mii [2] , iar în primii zece ani doar originalul englezesc a vândut 3.500.000 de exemplare [3] .

... atât în ​​SUA, cât și în străinătate, romanul lui Margaret Mitchell s-a dovedit financiar a fi „cartea secolului”.

— Istoria literară a Statelor Unite ale Americii. T. III, p. 390

În Germania, până în 1941, romanul s-a vândut în 360.693 de exemplare, după care cartea a fost retrasă de la vânzare din cauza declarației de război asupra Statelor Unite, „nemulțumindu-i pe toți cei care doreau să o cumpere” [4] . În Spania franquista, cărțile americane erau suspectate, iar Gone with the Wind nu a fost publicată decât în ​​1943 [4] .

Totuși, Gone with the Wind, publicat în cele din urmă în toate țările europene și citit pe ambele părți ale frontului în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, nu a văzut niciodată lumina zilei în Rusia sovietică.

— Istoria literară a Statelor Unite ale Americii. T. III, p. 520

În URSS, cartea nu s-a dat o perioadă lungă de timp ; prima ediție a apărut abia în vara anului 1982 tradus de T. A. Ozerskaya (1907-1991) și T. A. Kudryavtseva (1920-2013) [5] [6] .

În Japonia , unde dreptul internațional nu era aplicabil, un acord la care sa ajuns în prima președinție a lui Roosevelt a permis traducerea oricărei cărți americane fără a anunța autorul acesteia. Nici dreptul primului editor din această țară nu a fost respectat, așa că în Japonia au apărut cinci traduceri diferite distorsionate [7] .

În Kuomintang China din Shanghai , fiecare librărie avea dreptul să-și vândă propriile ediții, iar Gone with the Wind a apărut în una sau mai multe traduceri neautorizate [7] . În total, 24 de ediții ale romanului au fost publicate în China până în 2011 [8] .

Într-un sondaj Harris din 2008, romanul lui Margaret Mitchell a fost a doua cea mai populară carte din Statele Unite, după Biblie [9] .

Sondajul a arătat că romanul a fost cel mai popular în rândul femeilor, cele cu vârsta de 44 de ani sau mai mult, sudiste de ambele sexe și Midwest, atât albe, cât și hispanice, și cele care nu au mers la facultate [9] . În sondajul Harris din 2014, Gone with the Wind a rămas cartea numărul doi în Statele Unite, depășind romanele lui J.K. Rowling ca popularitate .

În total, conform datelor confirmate, până în 2010, în lume au fost publicate oficial 30 de milioane de exemplare ale romanului [8] .

Critica

Opiniile criticilor din primii ani de la publicarea cărții au fost amestecate. O mare controversă a fost provocată de însăși definiția genului acestei opere, care poate fi catalogată simultan ca roman istoric, de dragoste, de aventură, precum și roman epic [11] .

Scriitorii și criticii din sudul Americii , cu excepția lui S. Young, care a dat o evaluare pozitivă, au ignorat aspectul romanului, iar opiniile criticilor din nord au fost împărțite: unii au considerat „Gone with the Wind” un exemplu excelent de proză realistă, înfățișând cu fidelitate epoca Războiului Civil și Reconstrucția Sudului , altele - o continuare a mitului plantației din sudul fericit [12] .

Scott Fitzgerald , care a editat scenariul pentru Gone with the Wind, după ce a revizuit romanul, l-a descris ca fiind „bun”, dar „nu foarte original și repetând în mare măsură A Tale of Old Women ”, Vanity Fair „și tot ce a fost scris despre Civil. Război. Nu există personaje noi, nici forme, nici concluzii originale, într-un cuvânt, niciunul dintre elementele care alcătuiesc literatura adevărată, și mai ales nicio abordare proaspătă a analizei sentimentelor umane. În același timp, aceasta este o lucrare interesantă, surprinzător de sinceră, sinceră și, în general, scrisă cu talent. Nu o privesc cu dispreț, mi-e milă doar de cei care o consideră cea mai înaltă realizare a gândirii umane” [13] . În 1940, într-o scrisoare către fiica sa Scotty, el a clasificat romanul drept literatură, care se află „în straturile superioare ale ficțiunii pentru lectură distractivă” [14] .

Renumitul critic Louis D. Rubin, Jr. , observând banalitatea personajelor și a compoziției, a dat romanului următoarea caracterizare:

Romanul lui Mitchell are amploarea și amploarea necesare, dar scriitorul nu a reușit să creeze personaje. Sub suprafața adesea bogată și strălucitoare a romanului, nu există nimic altceva în spatele evenimentelor sale.

- [15]

Floyd K. Watkins, în eseul său „Gone with the Wind as Vulgar Literature” [16] , a descris cartea lui Margaret Mitchell drept un roman prost lipsit de merit literar real, criticând în același timp decizia Comitetului Pulitzer de a favoriza Gone with the Wind. peste Absalom al lui Faulkner , Absalom! » [15] .

Frédéric Begbeder în opera sa Cele mai bune cărți ale secolului al XX-lea. Ultimul inventar înainte de vânzare „ a fost nevoit să dedice câteva paragrafe ironice romanului, deoarece acesta s-a clasat pe locul 38 în cele 100 de cărți ale secolului de la Le Monde (Bgbeder atribuie acest lucru popularității filmului).

În spatele a tot felul de experimente literare și inovații formaliste, secolul al XX-lea a început să uite treptat de sarcina principală a romancierului: el trebuie, în primul rând, să spună pur și simplu povești, să povestească despre aventuri și dragoste fatală, să inventeze eroi nobili, ca, pentru de exemplu, Alexandre Dumas a făcut și i-a trimis să alerge prin pajiști și să galopeze (sau, dimpotrivă, să galopeze prin poieni și să galopeze), precum și să se sărute în mijlocul unui oraș în flăcări, ca Scarlett O'Hara și Rhett Butler. Romantismul cere ca totul să galopeze, să se sărute, să se despartă, să se întâlnească din nou și să se sărute din nou!

- Begbeder F. Cele mai bune cărți ale secolului XX. Ultimul inventar înainte de vânzare. Nr. 38 Gone with the Wind de Margaret Mitchell (1936)

Cu toate acestea,

... la urma urmei, aceasta este o lucrare foarte dulce, cu tehnici învechite - o frescă istorică, un război care ucide oameni, eroul este un bărbat frumos cinic, eroina este o tânără gâscă îndrăgostită, a cărei dragoste ideală este amenințată de oameni. nebunia ... Într-adevăr, de la inventarea cinematografiei, a devenit clar că astfel de povești, cel mai probabil, și-au supraviețuit utilitatea în literatura modernă. (...) Aceasta este o carte din secolul dinainte!

- Begbeder F. Cele mai bune cărți ale secolului XX. Ultimul inventar înainte de vânzare. Nr. 38 Gone with the Wind de Margaret Mitchell (1936)

I. B. Arkhangelskaya notează că romanul este scris la intersecția diferitelor genuri și într-o manieră paradoxală [17] [18] , oferind scenelor lirice importante un final sincer farsic, care este un dispozitiv literar curios al scriitorului, împiedicând lucrarea să alunece până la nivelul unui banal roman de dragoste-aventură [17] [18] . Realitățile istorice sunt arătate foarte precis, iar Floyd K. Watkins, care a căutat în mod specific erorile de fapt în carte, a găsit doar câteva erori minore [15] . În același timp, Mitchell nu se considera o expertă în afaceri militare și s-a abținut cu prudență de la a descrie scene de luptă (cu excepția marșului lui Sherman către mare și a căderii Atlanta ) [17] .

Autorul este destul de critic cu personajul său principal, subliniind lipsa de noblețe și pragmatism și construind personajul lui Scarlett pe o combinație de contraste (bunătate și lăcomie, ipocrizie și onestitate, efeminație și muncă grea), imprevizibilitate a comportamentului și loialitate necondiționată față de cuib de familie, pe care este gata să-l salveze cu orice preț [18] .

În ceea ce privește teza apartenenței la tradiția așa-zisului mit al Vechiului Sud , ceea ce este destul de firesc pentru un scriitor ai cărui ambii bunici au luptat în armata confederată, cercetătorii subliniază că Gone with the Wind este cea mai cunoscută controversă a lui Harriet. Cabana unchiului Tom a lui Beecher Stowe , contrastând mitul Sudului crud și inuman cu mitul Sudului frumos și fericit [18] . „Gone with the Wind” descrie Sudul dinainte de război ca pe o idilă senină, care a fost distrusă cu brutalitate de Războiul Civil și Reconstrucție”, notează Yu.V. Latov, doctor în sociologie [19] .

Drepturi de autor

După moartea lui Margaret Mitchell în 1949, drepturile de autor asupra operei au fost împărțite în mod egal între nepoții ei Joseph și Eugene Mitchell. În 2012, după moartea lui Iosif, partea lui a fost lăsată moștenită Arhiepiscopiei Catolice din Atlanta, SUA [20] .

Adaptare ecran

Gone with the Wind a fost lansat în 1939, cu Vivien Leigh și Clark Gable în rolurile principale . Regizat de Victor Fleming , produs de David Selznick . Filmul a avut premiera pe 15 decembrie 1939 în orașul Atlanta , unde se desfășoară acțiunea principală a intrigii. Filmul a câștigat 8 premii Oscar (și 2 onorifice) - un record care nu a mai fost doborât de două decenii [21] .

Note

  1. ↑ Grigori Kruzhkov. — Dar nu ți-am înșelat sufletul, Kinara. Poeții decadenței engleze  // Literatură străină. - 2007. - Nr. 4 . Arhivat din original pe 19 noiembrie 2018.
  2. ↑ Arkhangelskaya I. B. Roman M. Mitchell „Din vânt cu vânt”: istoria creației și specificul genului // Buletinul Universității de Stat Vyatka pentru Științe Umaniste. - 2012. - V. 2 , Nr. 3 . - S. 119 . — ISSN 1997-4280 .
  3. ↑ Istoria literară a Statelor Unite ale Americii, 1979 , p. 390.
  4. ↑ 1 2 Istoria literară a Statelor Unite ale Americii, 1979 , p. 520.
  5. ↑ Ozerskaya, 1982 .
  6. ↑ Kudryavtseva, 1982 .
  7. ↑ 1 2 Istoria literară a Statelor Unite ale Americii, 1979 , p. 523.
  8. ↑ 1 2 Brown E., Wiley J. Margaret Mitchell's Gone With the Wind: A Bestseller's Odyssey from Atlanta to Hollywood. Lanham, MD: Taylor Trade, 2011, p. 320
  9. ↑ 1 2 Biblia este cartea preferată a Americii, urmată de Gone with the Wind  ( 8 aprilie 2008). Preluat la 3 mai 2016. Arhivat din original la 5 octombrie 2012.
  10. ↑ The Bible Remains America's Favorite Book  (ing.)  (link indisponibil) (29.04.2014). Preluat la 3 mai 2016. Arhivat din original la 14 mai 2016.
  11. ↑ Arkhangelskaya I. B. Roman M. Mitchell „Din vânt cu vânt”: istoria creației și specificul genului // Buletinul Universității de Stat Vyatka pentru Științe Umaniste. - 2012. - V. 2 , Nr. 3 . - S. 121-122 . — ISSN 1997-4280 .
  12. ↑ Arkhangelskaya I. B. Roman M. Mitchell „Din vânt cu vânt”: istoria creației și specificul genului // Buletinul Universității de Stat Vyatka pentru Științe Umaniste. - 2012. - V. 2 , Nr. 3 . - S. 121 . — ISSN 1997-4280 .
  13. ↑ Turnbull E. Scott Fitzgerald. Seria: Viața oamenilor remarcabili. Numărul 12 (607) . - M . : Gardă tânără, 1981. - S.  276 . — 318 p.
  14. ↑ Fitzgerald F.S. Portret în documente: art. jurnalism. Pe. din engleza. / Cuvânt înainte. si comentati. A. Zvereva. - M . : Progres, 1984. - S. 154.
  15. ↑ 1 2 3 „Gone with the Wind” prin ochii criticilor (04/08/2008). Consultat la 3 mai 2016. Arhivat din original pe 2 mai 2016.
  16. ↑ Watkins FC „Gone with the wind” as vulgar literature // În timp și loc: unele origini ale ficțiunii americane. - Atena, 1977. - P. 33-48.
  17. ↑ 1 2 3 Arkhangelskaya I. B. Roman M. Mitchell „Dumnezeul vântului”: istoria creației și specificul genului // Buletinul Universității de Stat Vyatka pentru Științe Umaniste. - 2012. - V. 2 , Nr. 3 . - S. 122 . — ISSN 1997-4280 .
  18. ↑ 1 2 3 4 Arkhangelskaya I. B. Opera lui Margaret Mitchell și „tradiția sudică” în literatura americană (anii 30 ai secolului XX) (rezumat al disertației) . - 1993. Arhivat la 2 iunie 2016.
  19. ↑ Jurnalul de cercetare istorică și economică
  20. ↑ Arhiepiscopia Catolică a obținut 50% din drepturile la Gone with the Wind . Pro-Books.ru - Afaceri de carte . pro-books.ru Preluat la 23 iulie 2018. Arhivat din original la 24 iulie 2018.
  21. ↑ Box Office tot timpul ajustat pentru  inflația prețului biletelor . www.boxofficemojo.com Preluat la 23 iulie 2018. Arhivat din original la 5 aprilie 2019.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
 „ S-a dus cu vântul ” de Margaret Mitchell
Personaje
Adaptări
  • Film
  • Muzical de Harold Rome
  • Muzical de Margaret Martin
Lucrări conexe
  • scarlett
  • Oamenii lui Rhett Butler
  • Vântul s-a dus
  • Vânturi din Tara
  • Crearea unei legende: Gone with the Wind