Campionatul Mondial de tenis de masă

Campionatele Mondiale de tenis de masă  sunt competiții pentru cei mai puternici maeștri de tenis de masă organizate de Federația Internațională de Tenis de Masă (ITTF) .

Istoria Campionatelor Mondiale

Începutul Campionatului Mondial de tenis de masă a fost dat în decembrie 1926 în Memorial Hall din Londra . Inițial, un grup de pasionați de tenis de masă din Anglia, condus de Ivor Montagu , plănuia să țină Campionatul European, dar din moment ce 8 sportivi din India s-au prezentat la competiție, ITTF a decis să anunțe aceste competiții ca primul Campionat Mondial [1] .

Mici maeștri de rachetă din șapte țări au concurat pentru cinci seturi de medalii: la echipe masculine, simplu masculin și feminin, dublu masculin și mixt. Din campionatul următor au apărut în program competiții de dublu feminin, din 1933  - competiții de echipe feminine. Până în 1957, campionatele mondiale au fost organizate anual, iar din 1959  - o dată la doi ani, ceea ce a fost asociat cu începerea Campionatelor Europene .

Cel de-al 45-lea Campionat Mondial, din cauza imposibilității de a-l desfășura în Iugoslavia, s-a întins timp de doi ani, iar ITTF a împărțit pentru prima dată competițiile individuale și pe echipe: în 1999, medaliile individuale s-au jucat la Eindhoven , iar în probe pe echipe în 2000 . în Kuala Lumpur . În 2001, ultimul campionat personal pe echipe a avut loc la Osaka , cel de-al 47-lea campionat mondial s-a jucat deja în diferite orașe și în momente diferite. În 2001, a fost luată o altă decizie: începând cu Paris -2003, participarea dueturilor internaționale la dublu a fost interzisă. În 2014, această decizie ITTF a fost anulată și deja în timpul Campionatelor Mondiale din 2015 de la Shanghai, sportivii au putut forma din nou duete internaționale.

În mai 2018, ITTF a anunțat că Campionatele Mondiale de tenis de masă se vor desfășura într-un nou format din 2021 . Mai întâi vor fi selecții regionale și continentale, iar apoi primii 128 de simplu masculin și feminin, primii 64 de dublu masculin și feminin și primii 128 de dublu mixt vor concura în finala Cupei Mondiale de tenis de masă . [2] [3]

Premiile Campionatului Mondial

La Campionatele Mondiale, pe lângă medalii, se joacă Cupe Challenge. Câștigătorul concursului de simplu masculin primește Vasul Sf. Mireasă (numit după Clubul de tenis de masă din Londra de la Institutul St. Bride) la inițiativa lui Corti Woodcock. Primul jucător de tenis care a primit acest premiu a fost legendarul Fred Perry în 1929 , ulterior de trei ori și ultimul dintre britanici care a câștigat turneul de la Wimbledon . În 1931, președintele Asociației Maghiare de Tenis de Masă, Gaspar Gates, a stabilit un premiu pentru câștigătorii concursurilor de simplu feminin. [patru]

La cea de-a 14-a Cupă Mondială ( 1947 ), șahul Iranului și-a prezentat cupa organizatorilor cu propunerea de a o prezenta celui mai bun cuplu masculin din lume. În 1948, campioanele feminine de dublu au primit pentru prima dată Trofeul I. D. Pope, secretar de onoare al ITTF. Începând din același an, câștigătorilor turneului la dublu mixt li se acordă premiul provocare Hejdusek, stabilit de secretarul Uniunii Cehoslovace de Tenis de Masă Zdeněk Hejdusek. [patru]

Câștigătorii competiției dintre echipele masculine din primul campionat mondial primesc Cupa Lady Sveitling (mama primului președinte ITTF Ivor Montagu ), iar cele mai bune echipe feminine sunt premiate cu Cupa Marcel Corbillon, vicepreședinte al ITTF și președinte. al Federației Franceze de Tenis de Masă. [patru]

Câștigătorii Campionatului Mondial

În istoria campionatelor mondiale, se pot evidenția epoci întregi de hegemonie aproape completă a reprezentanților unei singure țări. Până în anii 1950, europenii au marcat tendințe, în special sportivii din Ungaria au câștigat multe victorii . În 1930 , 1931 , 1933, tenismenii maghiari au câștigat la toate tipurile de programe, iar în 1935, cel mai puternic maestru al vremii, Viktor Barna, a câștigat patru medalii de aur într-un singur campionat, stabilind un record care, datorită diviziunii de personal și campionatele mondiale pe echipe, nu vor fi niciodată învinse.

În 1952, a început o nouă eră în dezvoltarea jocului - campionatul mondial a avut loc pentru prima dată în Asia , iar jucătorii japonezi care au jucat pentru prima dată la campionatul mondial au câștigat patru din cele șapte „auri”. În același loc, la Bombay , jucătorii de tenis chinezi și-au făcut debutul în lupta pentru titlul de cel mai puternic din lume , dar au obținut primul titlu de campion mondial în 1959 - la Campionatele Mondiale de la Dortmund , Rong Guotuan a devenit cel mai puternic. la single. La următorul campionat, desfășurat doi ani mai târziu la Beijing , gazdele au câștigat trei dintre cele mai mari titluri din șapte, în 1965 - deja cinci. În 1967 și 1969, sportivii din Imperiul Celest nu au participat la campionatele mondiale din motive politice, dar apoi rivalitatea dintre reprezentanții școlii asiatice a continuat.

Campionatul Mondial din 1969 de la Munchen a fost cel mai de succes pentru sportivii din URSS : Zoya Rudnova și Svetlana Grinberg au câștigat la dublu și într-o echipă care a inclus și Rita Pogosova și Laima Amelina . Șase ani mai târziu, Stanislav Gomozkov și Tatyana Ferdman și-au sărbătorit victoria la dublu mixt la un turneu de la Calcutta .

Începând cu anii 1980, avantajul micilor maeștri de rachetă din China (cu excepția single-ului și echipelor masculine) a devenit copleșitor. Până în a doua jumătate a anilor 1990, jucătorii europeni au rezistat cu succes jucătorilor chinezi, ceea ce a fost confirmat de titlurile de unic campion al Europei la Campionatele Mondiale din 1989, 1991, 1993, 1997, precum și de echipa Suediei, care a devenit campioana mondială în 1989, 1991, 1993, 2000. Acest lucru nu a rupt însă tendința generală a avantajului jucătoarelor din China - hegemonia chineză în tenisul de masă, în special la feminin, există și continuă să capete amploare.

Concursuri individuale

Competiție pe echipe (bărbați)

Statistici bazate pe materiale de pe site-ul „propingpong.ru” [5] .

Anul și locul de desfășurare	Campion	locul 2	locul 3
1926 ( Londra )	Ungaria	Austria	Anglia / India
1928 ( Stockholm )	Ungaria	Austria	Anglia
1929 ( Budapesta )	Ungaria	Austria	Anglia
1930 ( Berlin )	Ungaria	Suedia	ceh
1931 ( Budapesta )	Ungaria	Anglia / Republica Cehă	?
1932 ( Praga )	ceh	Ungaria	Austria
1933 31 ianuarie - 5 februarie ( Baden )	Ungaria	ceh	Anglia / Austria
2 - 10 decembrie 1933 ( Paris )	Ungaria	Austria / Republica Cehă	?
1935 ( Londra )	Ungaria	ceh	Austria / Polonia
1936 ( Praga )	Austria	România	Ungaria / Polonia / Cehia / Franta  ????
1937 ( Baden , Viena )	STATELE UNITE ALE AMERICII	Ungaria	ceh
1938 ( Londra )	Ungaria	Austria	Republica Cehă / SUA
1939 ( Cairo )	ceh	Iugoslavia	Anglia
1947 ( Paris )	ceh	STATELE UNITE ALE AMERICII	Austria / Franta
1948 ( Londra )	ceh	Franţa	Republica Cehă / SUA
1949 ( Stockholm )	Ungaria	ceh	Austria / SUA
1950 ( Budapesta )	ceh	Ungaria	Anglia / Franța
1951 ( Viena )	ceh	Ungaria	Iugoslavia
1952 ( Bombay )	Ungaria	Anglia	Hong Kong / Japonia
1953 ( București )	Anglia	Ungaria	Republica Cehă / Franța
1954 ( Londra )	Japonia	ceh	Anglia
1955 ( Utrecht )	Japonia	ceh	Anglia / Ungaria
1956 ( Tokio )	Japonia	ceh	România / China
1957 ( Stockholm )	Japonia	Ungaria	Republica Cehă / China
1959 ( Dortmund )	Japonia	Ungaria	China / Vietnam
1961 ( Beijing )	China	Japonia	Ungaria
1963 ( Praga )	China	Japonia	Suedia /Germania
1965 ( Ljubljana )	China	Japonia	Coreea de Nord
1967 ( Stockholm )	Japonia	Coreea de Nord	Suedia
1969 ( München )	Japonia	Germania	Iugoslavia
1971 ( Nagoya )	China	Japonia	Iugoslavia
1973 ( Sarajevo )	Suedia	China	Japonia
1975 ( Colkata )	China	Iugoslavia	Suedia
1977 ( Birmingham )	China	Japonia	Suedia
1979 ( Pyongyang )	Ungaria	China	Japonia
1981 ( Novi Sad )	China	Ungaria	Japonia
1983 ( Tokio )	China	Suedia	Ungaria
1985 ( Göteborg )	China	Suedia	Polonia
1987 ( Delhi )	China	Suedia	Coreea de Nord
1989 ( Dortmund )	Suedia	China	Coreea de Nord
1991 ( Chiba )	Suedia	Iugoslavia	ceh
1993 ( Göteborg )	Suedia	China	Germania
1995 ( Tianjin )	China	Suedia	Republica Coreea
1997 ( Manchester )	China	Franţa	Republica Coreea
2000 ( Kuala Lumpur )	Suedia	China	Republica Coreea / Italia
2001 ( Osaka )	China	Belgia	Suedia / Republica Coreea
2004 ( Doha )	China	Germania	Republica Coreea
2006 ( Bremen )	China	Republica Coreea	Germania / Hong Kong
2008 ( Guangzhou )	China	Republica Coreea	Japonia / Hong Kong
2010 ( Moscova )	China	Germania	Republica Coreea / Japonia
2012 ( Dortmund )	China	Germania	Republica Coreea / Japonia
2014 ( Tokio )	China	Germania	Chinese Taipei / Japonia
2016 ( Kuala Lumpur )	China	Japonia	Republica Coreea / Anglia
2018 ( Halmstad )	China	Germania	Republica Coreea / Suedia
2020 ( Busan )	anulat
2022 ( Chengdu )	China	Germania	Republica Coreea / Japonia

Competiție pe echipe (femei)

Statistici bazate pe materiale de pe site-ul „propingpong.ru” [5] .

Anul și locul de desfășurare	Campion	locul 2	locul 3
1926-1933	nu ținută
2 - 10 decembrie 1933 ( Paris )	Germania	Ungaria	ceh
1935 ( Londra )	ceh	Ungaria	Germania
1936 ( Praga )	ceh	nu au fost premiate	nu au fost premiate
1937 ( Baden , Viena )	STATELE UNITE ALE AMERICII	Germania	ceh
1938 ( Londra )	ceh	Anglia	Austria
1939 ( Cairo )	Germania	ceh	România
1947 ( Paris )	Anglia	Ungaria	Republica Cehă / SUA
1948 ( Londra )	Anglia	Ungaria	Republica Cehă /România
1949 ( Stockholm )	STATELE UNITE ALE AMERICII	Anglia	Franta / Ungaria
1950 ( Budapesta )	România	Ungaria	Republica Cehă / Anglia
1951 ( Viena )	România	Austria	Țara Galilor
1952 ( Bombay )	Japonia	România	Anglia
1953 ( București )	România	Anglia	Ungaria / Austria
1954 ( Londra )	Japonia	Ungaria	Anglia
1955 ( Utrecht )	România	Japonia	Anglia
1956 ( Tokio )	România	Anglia	Japonia
1957 ( Stockholm )	Japonia	România	China
1959 ( Dortmund )	Japonia	Republica Coreea	China
1961 ( Beijing )	Japonia	China	România
1963 ( Praga )	Japonia	România	Ungaria / China
1965 ( Ljubljana )	China	Japonia	Anglia
1967 ( Stockholm )	Japonia	URSS	Ungaria
1969 ( München )	URSS	România	Japonia
1971 ( Nagoya )	Japonia	China	Republica Coreea
1973 ( Sarajevo )	Republica Coreea	China	Japonia
1975 ( Colkata )	China	Republica Coreea	Japonia
1977 ( Birmingham )	China	Republica Coreea	Coreea de Nord
1979 ( Pyongyang )	China	Coreea de Nord	Japonia
1981 ( Novi Sad )	China	Republica Coreea	Coreea de Nord
1983 ( Tokio )	China	Japonia	Coreea de Nord
1985 ( Göteborg )	China	Coreea de Nord	Republica Coreea
1987 ( Delhi )	China	Republica Coreea	Ungaria
1989 ( Dortmund )	China	Republica Coreea	Hong Kong
1991 ( Chiba )	Coreea	China	Franţa
1993 ( Göteborg )	China	Coreea de Nord	Republica Coreea
1995 ( Tianjin )	China	Republica Coreea	Hong Kong
1997 ( Manchester )	China	Coreea de Nord	Germania
2000 ( Kuala Lumpur )	China	Taipei-ul chinezesc	România / Republica Coreea
2001 ( Osaka )	China	Coreea de Nord	Republica Coreea / Japonia
2004 ( Doha )	China	Hong Kong	Japonia
2006 ( Bremen )	China	Hong Kong	Japonia / Belarus
2008 ( Guangzhou )	China	Singapore	Japonia / Hong Kong
2010 ( Moscova )	Singapore	China	Japonia / Germania
2012 ( Dortmund )	China	Singapore	Republica Coreea / Hong Kong
2014 ( Tokio )	China	Japonia	Singapore / Hong Kong
2016 ( Kuala Lumpur )	China	Japonia	RPDC /Chinese Taipei
2018 ( Halmstad )	China	Japonia	Coreea / Hong Kong
2020 ( Busan )	anulat
2022 ( Chengdu )	China	Japonia	Germania /Chinese Taipei

Clasamentul pentru medalii (general)

Pentru 2019.

Clasamentul pentru medalii (echipe masculine)

Clasamentul pentru medalii (echipe feminine)

Note

1. ↑ Istoria tenisului de masă
2. ↑ ITTF extinde Campionatele Mondiale pentru a crește amprenta
3. ↑ ITTF deschide procesul de licitație pentru finalele Campionatelor Mondiale de tenis de masă din 2021 și 2022
4. ↑ 1 2 3 Trofeele Campionatelor Mondiale - O retrospectivă
5. ↑ 1 2 propingpong.ru. Tenis de masă: video, fotografii, evaluări, analize . www.propingpong.ru Data accesului: 24 noiembrie 2017. (nedefinit)

Literatură

• Frimerman E. Ya. Tenis de masă. - M . : Olympia-Press, 2005. - 80 p. - (Scurtă enciclopedie a sporturilor). — ISBN 5-94299-029-8 .

Link -uri

• Rezultatele tuturor campionatelor mondiale pe site-ul ITTF  (ing.)
• Statistici pe site-ul ITTF