Şcoala Seriate

„ Școala de Seriate ” ( ital.  Scuola di Seriate ) este prima școală de pictură icoană din Italia în timpul creației în tradițiile iconografice rusești . Creat în 1978 la centrul „ Rusia Creștină ”.

Istorie

Din 1978, la Vila Ambiveri, asigurată de ultimul său proprietar, filantropul italian Betty Ambiveri pentru nevoile Centrului Rusia Creștină din Seriata , au început să se țină cursuri de pictură icoană la inițiativa lui Romano Scalfi sub îndrumarea iezuitului german . preot Igor Sendler sj [1] .

Primul curs de cunoaștere cu icoana rusă a avut loc în două încăperi modeste, adaptate pentru un atelier-atelier. Actualul director al școlii, Elena Tagliabue , ital.  Ellena Tagliabue ) își amintește:

După primele cursuri cu părintele Sendler, unii elevi ai Școlii, fascinați de misterul icoanei, au ținut legătura și, datorită experienței acumulate, au continuat să studieze și să-și aprofundeze cunoștințele... Odată cu căderea Zidului Berlinului și schimbările care au urmat, părintele Sendler ne-a invitat să mergem în Rusia pentru a vedea icoanele cu ochii noștri și a învăța să înțelegem profunzimea semnificației lor liturgice și spirituale. De aici a rezultat o mare responsabilitate, datorită căreia mulți dintre noi am învățat alegerea misionară de a aprofunda și dezvolta în continuare Școala noastră. Astfel, grație devotamentului față de istoria noastră, în profundă legătură cu „Rusia creștină” și cu părintele Scalfi, care a făcut posibilă înțelegerea Frumuseții, grupul nostru de dascăli s-a conturat într-o frăție de iconografi care astăzi conduc Școala” [2] .

În 1982, prima expoziție publică de lucrări a avut loc în timpul Raliului de la Rimini ( în italiană:  Meeting di Rimini ) și a fost vizitată de Papa Ioan Paul al II-lea .

Următoarea etapă în dezvoltarea școlii a fost o întâlnire cu artistul-restaurator al Centrului de Cercetare și Restaurare Artistică All-Rusian. Academicianul I. E. Grabar Adolf Ovchinnikov [3] [4] . Sub conducerea sa, în 1989, la Vatican a avut loc o expoziție a Școlii , după cum, protopopul Alexander Men a acționat și ca intermediar în această lucrare .

În 1995, Școala a efectuat un stagiu la Pskov sub îndrumarea arhimandritului Zinon [5] . Bizantologul Olga Popova [6] [7] [8] [9] [10] [11] a fost legat de școală prin legături de prietenie și cooperare pe termen lung .

Școala și-a dezvoltat propriul stil unic, care poate fi descris drept greco-italian. Activitatea școlii cuprinde atât cursuri teoretice, cât și practice, există ateliere de atelier, inclusiv de tâmplărie, unde se realizează întregul ciclu de pregătire a unei plăci de lemn și procesele tehnologice ulterioare, care se termină cu gesso, aurire și acoperire cu lac-ulei de in.

Timp de mulți ani, cursurile practice au fost conduse de un discipol al părintelui Zinon și al jurămintelor sale, călugărul ortodox Pavel (Viktor Vladimirovich Beschasny) , care a fost asistat de călugărul Petru (Vladimir Robertovich Kirsh).

În februarie 2011, protopopul Moscova Alexandru Saltykov , decanul Facultății de Arte Bisericii a Universității Ortodoxe de Stat Sf. Tihon , a vizitat școala cu un ciclu de seminarii pe tema „Tradiția și relevanța icoanei” .

În martie 2012, Anna Zakharova, critic de artă de la Universitatea de Stat din Moscova , a ținut un seminar pe tema „Arta în miniatură în Bizanț”.

Direcția

Din 29 iunie 2005, Școala are înregistrarea legală „Associazione La Scuola di Seriate”.

Directori:

• Paola Cotesi ( italiană:  Paola Cortesi ) [12] [13] [14] [10] [15] [16] .
• Elena Tagliabue ital.  Ellena Tagliabue

Biblioteca

Are o bogată colecție de cărți despre istoria artei, inclusiv o colecție de fotografii, diapozitive și alte materiale didactice, copii realizate profesional după originale celebre.

Închinare

Sprijinul spiritual al școlii este ținerea de slujbe divine în rit bizantino-slav în tradiția sinodală rusă în Capela Schimbării la Față din apropierea Apostolatului Rus . Iconostasul său a fost pictat de A. Ovchinnikov în tradițiile Școlii din Pskov, în plus, există icoane ale arhimandritului Zinon, elevii săi, profesorii și studenții școlii.

Activități expoziționale

• 21 - 29 august 1982 - „Icoana Invizibilului” la Rimini .
• 23 - 30 august 1986 - „Timp și icoană” la Rimini.

Una dintre opțiunile pentru expoziția finalizată „Timpul lui Dumnezeu – viața de zi cu zi a omului”, care conține 80 de lucrări finalizate în 2004-2006. Prima expoziție publică din 1 mai până în 31 mai 2006 a avut loc în Sanctuarul din Caravaggio ( în italiană:  santuario di Caravaggio ).

Publicare

• Cataloage [17] [18] .
• Prospecte de expoziție [19] .
• Material ilustrativ pentru alte ediții [20] .
• Cărți științifice [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] .
• Articole din revista „New Europe” („ Italiană.  La Nuova Europa ”) [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] .

• Din 1979, au fost publicate calendare-albume anuale ilustrate pe anumite subiecte iconografice [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49 ] ] [ 50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [ 66] [67] [68] [69] [70] .

Galerie foto

• Pictură de altar pe parcela Schimbării la Față în biserica „Rusia Creștină” din Seriat

• Catapeteasma operei lui A. Ovchinnikov în Biserica Schimbarea la Față a centrului „Rusia Creștină” de la Vila Ambiveri din Seriate

• Icoana Mântuitorului de Zenon (Theodor)

• Icoana Maicii Domnului, opera lui Zenon (Theodor)

• Icoana Maicii Domnului, opera lui Zenon (Theodor)

• Sfântul Francisc, o icoană de Pavel (cel fără oră)

• Pictograme de la „Seriatul școlii”

• Icoana Sf. Papa Clement, lucrarea „Seriatului școlar”

Vezi și

• Seria
• Betty Ambivery
• Igor Sendler
• Pavel (atemporal)
• apostolatul rusesc

Link -uri

• Site-ul web al centrului „Rusia Creștină”  (italiană)

Note

1. ↑ vezi Abrevieri pentru ordinele și congregațiile monahale catolice masculine
2. ↑ Kolupaev V. Tradițiile picturii icoanelor rusești în școala italiană din Seriate // Proceedings of the IV Scientific Conference „Zilele mijlocirii”. Nijni Novgorod : Universitatea de Stat im. Lobaciovski, 2012
3. ↑ Ovcinnikov Adol'f. L'icona salverà il mondo // La Nuova Europa. n. 6/1995 (264). p. 21
4. ↑ Ovcinnikov Adol'f. Icona come microcosmo // L'Altra Europa. n. 3/1990 (231), p. 7
5. ↑ Vicini Anna. Padre Zinon: la missione dell'iconografo // La Nuova Europa. n. 6/1995 (264). p. 31
6. ↑ Popova Olga. Prezentazione // Il tempo di Dio, Quotidiano dell'uomo: Icone della Associazione "La Scuola di Seriate. RC Edizione La Casa di Matriona, 2006. pp. XIII-XXII.
7. ↑ Idem. Presentazione // La Nuova Europa. n. 6/1995 (264). pag. 2.
8. ↑ Idem. Una materia trasfigurata in luce: da Ravenna a Kiev // Ibidem. n. 4/1992(244), pag. 79.
9. ↑ Idem. Il volto di cristo nelle icone bizantine del xiv secolo // Ibidem. n. 6/1998 (282). pag. 82.
10. ↑ 12 Idem . Guida completa al riconoscimento delle icone // Ibidem. n. 2/1996 (266). pag. 110.
11. ↑ Ibidem. Ascesi e Trasfigurazione: Immagini dell'arte bizantina e russa nel XIV secolo / Ascesis and Transfiguration: Images of Byzantine and Russian Art of the XIV century. Milano: La Casa di Matriona, 1996. p. 109
12. ↑ Cortesi P. Sulle orme degli antichi iconografi // Il tempo di Dio, Quotidiano dell'uomo: Icone della Associazione "La Scuola di Seriate. RC Edizione La Casa di Matriona, 2006. pp. XIII-XXII.
13. ↑ Idem. Sulle orme degli antichi iconografi // La Nuova Europa. n. 6/1995 (264). p. 9.
14. ↑ La direttrice della scuola, Paola Cortesi / intervista di Parravicini Giovanna // Ibidem. n. 3/2008(339). pag. 79.
15. ↑ Popova O., Smirnova E., Cortesi P. Icone. Milano: ed. Mondadori, 1995. pp. 192.
16. ↑ Popova O., Smirnova E., Cortesi P. Les icônes. Paris: ed. Solar, 1996. pp. 192
17. ↑ Il tempo di Dio, Quotidiano dell'uomo: Icone della Associazione "La Scuola di Seriate. RC Edizione La Casa di Matriona, 2006. p. 112.
18. ↑ Icone della Scuola di Seriate. Milano: La Casa di Matriona, 1995. pp. 113
19. ↑ Icona volto del Mistero - mostra di icone bizantine e russe a Brescia // L'Altra Europa. n. 5/1991 (239). p. 71
20. ↑ ll Rosario meditato con le icone. pp. 48
21. ↑ Yazykova Irina. „Iată, fac toate lucrurile noi”: Icoana în secolul al XX-lea. Bergamo: La casa di Matriona, 2002. 223 p.
22. ↑ Jazykova Irina. Io faccio nuova ogni cose:. L'icona nel XX secolo. pp. 224.
23. ↑ Uspenskij Leonid. La teologia dell'icona. Milano: La casa di Matriona, 1995. Pp. 377.
24. ↑ Icona volto del mister. Milano: La casa di Matriona, 1991. pp. 207.
25. ↑ Smirnova Engelina. Fonti della Sapienza: Le miniature di Novgorod del XV secolo. Milano: ed. La Casa di Matriona, 1996. pp. 101.
26. ↑ Vilinbachova Tat'jana, Nersessjan Levon, Preobrazenskij Aleksandr / Parravicini G. a cura di, Lifsic Lev, Ostasenko Elena contributi. Storia dell'icona în Rusia în 5 vol. Milano: ed. La Casa di Matriona. Vol.1: Bisanzio e la Rus': dagli esordi a Teofane il Greco. 1999.pp. 127.; Vol.2: „In te si rallegra ogni creatura”: Andrej Rublëv e Dionisij. 2000.pp. 127.; Vol.3: Le capitali del Nord: Novgorod și Pskov. 2000.pp. 127.; Vol.4: Zar e mercanti: icone del XVI-XVII secolo. 2001.pp. 127.; Vol.5: Icona e pietà popolare: icone del XVIII-XIX secolo. 2001.pp. 127.
27. ↑ Muzj Maria. Viziune și prezență. Milano: ed. La Casa di Matriona, 1995. pp. 247.
28. ↑ Bunge Gabriel. Lo Spirito Consolatore. Milano: ed. La Casa di Matriona, 1996. pp. 103
29. ↑ Paravicini G. Articolo sui 30 anni della Scuola // La Nuova Europa. n. 3/2008.
30. ↑ Vicini Anna. La Scuola di Seriate // Ibidem. n. 6/1995 (264). p. 5.
31. ↑ Parravicini G. La Scuola iconografica di Seriate compie 30 anni // Ibidem. n. 3/2008(339). p. 78.
32. ↑ Vicini Anna. Sulle orme degli antichi iconografi… // Ibidem. n. 1/1994 (253), p. 61.
33. ↑ Tavole ilustrate // Ibidem. n. 6/1995 (264). p. 37.
34. ↑ L'iconostasi // Ibidem. n. 6/1995 (264). p. 17.
35. ↑ Una via crucis attraverso le icone // Ibidem. n. 6/2000 (294). p. 62.
36. ↑ Parravicini G. Mirabile è dio nei suoi santi // Ibidem. n. 1/1999 (283). p. 102.
37. ↑ Parravicini G. I volti della santità // Ibidem. n. 2/1999 (284). p. 40
38. ↑ Parravicini Giovanna, Enzo Andrea. Epifania della Bellezza. Arte bizantina a Venezia. Libro-calendario 2012. pp. 50, 25 tavole a colori. ed. 2011.
39. ↑ Sejranus Manukjan, Zaruhi Hakobjan, Alberto Peratoner. Lumi di Sapienza. La miniatura armena. Libro-calendario 2011. pp. 50, ed. 2010.
40. ↑ Andaloro Maria, Bordino Chiara, Menna Maria, Sgherri Daniela, Bordi Giulia. Alle fonti. Le icone dell'ecumene cristiana. Libro-calendario 2010. pp. 50, ed. 2009.
41. ↑ Pace Valentino, Berger Michel (a cura di). Maria Regina. Icone dell'Italia del Sud. Libro-calendario 2009. pp. 50, ed. 2008.
42. ↑ Juchimenko Elena. La roccia della fede antica. Icone dei vecchi credenti. Libro-calendario 2008. pp. 50, ed. 2007.
43. ↑ Piskun Jurij. Al crocevia d'Europa. Antiche icone della Bielorusia. libro-calendario 2007. pp. 50, ed. 2006.
44. ↑ Vladimir Platonov. Assesi e Visione. Antiche icone della Carelia. libro-calendario 2006. pp. 50, ed. 2005.
45. ↑ Salina Irina. Tesori riscoperti. Colecția Bondarenko. libro-calendario 2005, ed. 2004.
46. ↑ Preobrazenskij Aleksandr. L'arte della meraviglia - Icone russe del XVII sec. libro-calendario 2004, ed. 2003.
47. ↑ Nersessjan Levon. L'anelito del Regno. Le icone del XVI secolo. Libro-calendario 2003, ed. 2002.
48. ↑ Kol'cova Tat'jana. Il canto di unpopolo. Icone russe del Nord. Libro-calendario 2002, ed. 2001.
49. ↑ Vilinbachova Tat'jana. Scrigni del Verbo. Icone degli Stroganov. Libro-calendario 2001, ed. 2000.
50. ↑ Lifsic Lev, Ostasenko Elena. Dio con noi. Il mistero dell'Incarnazione nelle icone del XIII-XVII secolo. Libro-calendario 2000, ed. 1999.
51. ↑ Nersessjan Levon. La festa del creator. Le icone di Dionisij. Libro-calendario 1999, ed. 1998.
52. ↑ Smirnova Engelina. Nel nume di Santa Sofia. Le icone della grande Novgorod. Libro-calendario 1998. ed. 1997.
53. ↑ Armonie del paradiso. San Sergio și Rubljov. Libro-calendario 1997. ed. 1996.
54. ↑ Gli esordi della Rus'. Icone dell'XI-XIII sec. Libro-calendario 1996, ed. 1995.
55. ↑ Volti di luce. Icone di Bisanzio. Libro-calendario 1995. ed. 1994.
56. ↑ La Fiamma dell'eterno. Le icone di Pskov. Libro-calendario 1994, ed. 1993.
57. ↑ Simboli della gloria - Icone degli Stroganov. Libro-calendario 1993, ed. 1992.
58. ↑ Icona e santita. Libro-calendario 1992, ed. 1991.
59. ↑ La Rus' e le sue feste. Libro-calendario 1991, ed. 1990.
60. ↑ Il Salvatore. Libro-calendario 1990, ed. 1989.
61. ↑ La Madre di Dio. Libro-calendario 1989, ed. 1988.
62. ↑ Battesimo della Rus' 988. Libro-calendario 1988, ed. 1987.
63. ↑ Scuola di Mosca. Libro-calendario 1987, ed. 1986.
64. ↑ Vladimir e le citta dell'Anello d'oro. Libro-calendario 1986, ed. 1985.
65. ↑ Novgorod. Libro-calendario 1985, ed. 1984.
66. ↑ Andrej Rubljov. Libro-calendario 1984, ed. 1982.
67. ↑ Teofane il Greco, Icone. Libro-calendario 1983, ed. 1982.
68. ↑ Icone. Libro-calendario 1982, ed. 1981.
69. ↑ Icone. Libro-calendario 1981, ed. 1980.
70. ↑ Icone. Libro-calendario 1980, ed. 1979

Surse

• Kolupaev V. Tradițiile picturii icoanelor rusești în școala italiană din Seriate // Lucrările celei de-a IV-a conferințe științifice „Zilele mijlocirii”. Nijni Novgorod : Universitatea de Stat im. Lobaciovski, 2012.
• Kolupaev V. Editura din Bruxelles „ Viața cu Dumnezeu ”: Lumea cărții a diasporei ruse a secolului XX . Misiune radio pentruascultătorii sovietici . Saarbrucken: LAP Lambert Academic Publishing GmbH & Co., 2012 . 336 p., ill. ISBN 978-3-8484-0980-8
• Kolupaev V. Scuola iconografica di Seriate // Voce di Seriate, aprilie 2015. p. 26 - 27.  (italiană)