Sonanta palatinala laterala

Sonanta palatinala laterala
ʎ
numărul IFA 157
Unicode (hex) U+28E
HTML (zecimal) ʎ
X-SAMPA L
Kirshenbaum l2
chirilic љ ԉ
IPA Braille ⠦⠽
Alte denumiri ll

Sonanta palatală laterală  este o consoană laterală găsită în unele limbi ale lumii.

Se pare că sunetul rusesc „l” [l j ] , cu toate acestea, dacă în rusă acest sunet consoanei este palatalizat cu vârful limbii, atunci în alte limbi ale lumii , de exemplu, în italiană , acest sunet este palatalizat de mijlocul limbii care atinge palatul dur .

Potrivit unor oameni de știință, [1] sonantul palatal lateral este opus cu omologul său fără voce /ʎ̥/ în unele subdialecte din Trøndesh , care este un dialect al norvegiei . [2]

Multe limbi care se credeau anterior că au un sonant palatinal lateral au de fapt o sonată laterală care este în general alveolo-palatală - adică se formează între creasta alveolară și palatul dur (fără a include palatul dur) și poate fi variat descris ca alveolo-palatal, lateral-postalveolar [3] , sau postalveolo-anteropalatal [4] . Dintre cele 13 limbi analizate de Recasens (2013 ), dintre care multe sunt romanice , niciuna nu are palatale „adevărate” [5] . Acest lucru se aplică probabil unui număr de alte limbi. În unele limbi, precum portugheza și catalana , există un aproximant lateral care se schimbă între alveolar și alveolo-palatal [6] .

Caracteristicile sunetului

Exemple

Limba Cuvânt ÎN CAZUL ÎN CARE UN Sens Note
Aymara voi aki [ʎaki] "trist"
greacă ήλιος ( ilios ) _ [ˈiʎos] "soare"
Italiană fi gli o [ˈfiʎːo] "fiu"
Spaniolă castiliană mi ll pe [miˈʎõ̞n] "milion"
bască b ila tu [biʎatu] "căutare"

Note

  1. Ca Vanvik (1979 )
  2. Vanvik (1979 :37)
  3. Recasens (2013 :2), citându -l pe Ladefoged (1997 :602)
  4. Recasens și colab. (1993 :222)
  5. Recasens (2013 :11)
  6. Recasens (2013 :10–13)

Literatură